Barça își păstrează avansul consistent în La Liga, dar întrebările continuă să-l bântuie pe Valverde

Danny Coposescu 21 ianuarie 2019
Fast
Împarte cu alții acest articol

Viața pe Camp Nou trebuie să fie stranie pentru Ernesto Valverde. Acum două luni, antrenorul Barcelonei și-a pierdut într-un final răbdarea, înțepat o dată în plus cu întrebări despre stilul de joc și presupuse probleme cu atmosfera din lot. „Nu înțeleg ce se așteaptă de la mine,‟ spunea atunci exasperat cel care a livrat prompt o dublă la prima încercare. E drept că începutul zăpăcit de La Liga le-a dat apă la moară celor care nu sunt convinși de munca sa, indiferent câte trofee ar aduce. Fără parcursul aproape impecabil din ediția trecută, când singura înfrângere domestică a venit abia în penultima etapă, a rămas loc pentru contestări și chestiuni estetice.

Acum am trecut de jumătatea cursei și Barça are cinci puncte în fruntea clasamentului. Victoria de duminică seară cu Leganes, 3-1, e a șaptea la rând, în timp ce urmăritoare ca Atletico Madrid abia dacă pot lega trei. Real Madrid e atât de departe în urmă încât catalanii și-ar fi putut permite s-o susțină din tribune în succesul dramatic cu 2-0 împotriva Sevillei. La urma urmei, andaluzii păreau o contracandidată mai serioasă.

Și totuși, ceva lipsește încă. E greu de precizat exact unde e baiul și în ce măsură poate fi rezolvat. Că Valverde nu va fi vreodată pe placul tuturor e un lucru, dar chiar și în mijlocul unei perioade bune există mereu ceva care temperează voia bună. Cum ar fi sfertul de oră din repriza secundă, în care Barcelona a pierdut controlul, un scenariu care se tot repetă indiferent de calitatea adversarului. Golul egalizator al lui Martin Braithwaite a reconfigurat o seară care trebuia să fie cel puțin liniștită.

Ousmane Dembele era subiectul principal până atunci, mulțumită unei rare prestații cu de toate, inclusiv a 13-a reușită a campaniei. Dar pentru că un rău nu vine niciodată singur, Barça n-a rămas doar fără avantaj, ci și fără atacantul francez, care și-a sucit glezna în gazon. 

Celălalt (scump) semn de întrebare, Coutinho, a fost prezent până la final, iar asta n-a făcut decât să-i scoată în evidență contribuția nesatisfăcătoare. Chiar și în universul paralel al fotbalului modern, te aștepți la mai mult de la o cheltuială de 300 de milioane de euro.

Contrastul strident dintre varianta „galactică‟ a Barcelonei și cea crescută acasă răspândește ambiguitate nu doar între observatori, ci și în tribune. Carles Aleña, mijlocașul de 21 de ani care profită de politica de rotația a lui Valverde, e o specie pe cale de dispariție: un absolvent La Masia. Câte șanse va primi să-și atingă potențialul? Câte ar fi primit Iniesta sau Xavi în contextul actual?

Sigur, atâta vreme cât Barça poate apăsa oricând butonul nuclear, discuțiile astea rămân oarecum academice. Ești în pericol să pierzi puncte? Nu-i nimic, îl trezești pe Messi și îl trimiți pe teren pentru ultimele 25 de minute. O implicare decisivă și un gol mai târziu, orice critică pălește în fața rezultatului final. Nici măcar faza controversată din minutul 71, când Luis Suarez a forțat mingea în poartă cu tot cu falangele portarului Cuellar, nu va deranja prea mult. Deocamdată, scopul scuză mijloacele. Doar că printre scopuri se află, ca întotdeauna, și gloria europeană. Acolo îl așteaptă socoteala finală pe Valverde.

 

 

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories