Bundesliga o ia razna: Dortmund câștigă meciul sezonului cu Augsburg, Bayern se prăbușește acasă cu Gladbach!

Danny Coposescu 6 octombrie 2018
Fast
Împarte cu alții acest articol

„Îmi lipsesc cuvintele, deci imaginile trebuie să fie suficiente.‟

Comentatorul Marcus Lindemann era deja răgușit în minutul 95, când lui Paco Alcacer tocmai îi mai venea o idee. Atacantul împrumutat de Barcelona la Dortmund se îndrepta spre careu, la ultima șansă a Borussiei de a câștiga un meci isteric cu Augsburg. Lovitura liberă trebuia să fie bătută de Raphael Guerrero, dar Alcacer s-a întors brusc din drum și i-a făcut un semn discret coechipierului. „Lasă, e a mea.‟

Ce s-a întâmplat mai departe poate că nu va rămâne în istoria Bundesligii. Lipsește contextul necesar pentru a ridica evenimentele la rangul unei legende. Dar a fost de-ajuns să ne lase – pe noi și pe profesionistul Lindemann – fără cuvinte. Condusă de două ori, egalată în ultimul ceas, echipa lui Lucien Favre a reușit cumva să câștige cu 4-3, pe mâna celor două înlocuiri decisive făcute de antrenor. Pe de-o parte, execuția care a pus capac după-amiezii și i-a adus hat-trick-ul spaniolului a fost finalul perfect. Pe de alta, a fost ultimul lucru pe care l-a meritat Augsburg, care a contribuit din plin la nebunia de pe teren.

Ea a deschis scorul (și balul) în prima repriză, când a etalat aceeași abordare curajoasă care i-a adus un punct pe Allianz Arena, cu Bayern, săptămâna trecută. Dortmund a protestat îndelung la golul marcat de Finnbogasson, dar mai bine s-ar fi concentrat pe propriile neajunsuri din apărare. N-avea să fie ultima dată când au fost expuse.

Cele patru schimbări făcute de Favre după plimbarea relaxantă din Champions League (3-0 cu Monaco) păreau să fi distrus tot avântul galben-negrilor. Tot ce-a fost mai rău în ultimul an, fie că e vorba de mandatul lui Bosz sau de al lui Stöger, revenise ca un reflex pavlovian în fața unui adversar organizat excepțional. Ratări în față, gafe în spate, pase greșite peste tot.

În atmosfera asta a intrat Alcacer pe teren, după o oră de joc. I-a luat fix 170 de secunde să întoarcă toată narațiunea pe dos. El și Jadon Sancho sunt pur și simplu fenomene inexplicabile sezonul ăsta. Primul garantează assist-uri de parcă ar fi o necesitate logică, celălalt are șase – da, ȘASE – goluri în trei etape.

Că al cincilea a adus din nou doar egalarea spune multe despre problemele pe care le au fundașii adolescenți ai Borussiei. La 22 de ani, Abdou Diallo ar trebui să fie înțeleptul care-i îndrumă cu experiența sa superioară. Însă el a fost veriga slabă dintr-un lanț șubred, iar Philipp Max a înscris dintr-o centrare care n-avea voie să treacă de francez. Până ca Diallo să greșească iarăși, la cornerul transformat de Gregoritsch, basmul lui Dortmund a mai primit un erou. Ultimii patru ani au fost un declin inexorabil pentru Mario Götze, cel care-i aducea Germaniei Cupa Mondială la Rio. Imprevizibilitatea formei și a sănătății nu te lasă niciodată să zici că acum, de data asta, chiar a venit punctul de cotitură. Dar reușita neamțului, trimis în acțiune aproape simultan cu fratele Felix de la Augsburg, te tentează serios să-i anunți revenirea mult-așteptată.

Așa ajungem și la momentul care l-a amuțit pe prietenul nostru de la Sky Sport Deutschland. Gregoritsch făcuse 3-3 și Lindemann tocmai ce spunea că ăsta e scorul cel mai echitabil. Dar Borussia Dortmund n-a fost de acord. A mai smuls o lovitură liberă, la peste 25 de metri de poartă, Alcacer s-a răzgândit, Guerrero i-a făcut loc și restul e istorie. 

Și Favre s-a adunat cu greu după un asemenea deznodământ: „E fantastic pentru spectatori, pentru noi. Totul a fost posibil. Avem tot mai multă încredere in noi. Dar avem și multe de corectat. Alcacer e un transfer foarte, foarte, foarte bun. Le mulțumim celor care se ocupă de asta.‟

Nu-i exagerat să vorbești despre istorie. Dacă lucrurile continuă așa, titlul va ajunge în sfârșit în alte mâini. Domnia lui Bayern se clătină parcă mai vertiginos ca niciodată. Trei meciuri fără succes și acum asta: un 0-3 aproape neverosimil acasă cu Gladbach. Nu atât prestația te lasă cu gura căscată, deși bavarezii au dus impotența recentă la cu totul alt nivel pe Allianz Arena. E vorba mai degrabă de tempoul alarmant al declinului sub Niko Kovac, care dăduse inițial semne că este capabil să facă pasul necesar de la Frankfurt.

Se tot zvonește că s-a pornit o răzmeriță sănătoasă în sânul clubului, una care să-l facă pe Ancelotti recunoscător că n-a prins vremuri ca astea. Bild zice că croatul a deranjat întreg lotul când l-a numit pe Matts Hummels cel mai slab apărător de la Bayern. E greu și oarecum nedrept să te iei de cineva în particular în urma unui faliment colectiv, dar evaluarea pare tot mai justificată. Nici Niklas Süle nu s-a acoperit de glorie, la fel ca absolut fiecare dintre colegii săi. Alassane Plea și Lars Stindl au făcut 2-0 după un sfert de oră, din faze trase la xerox: campioana a pierdut posesia, nimeni nu a întâmpinat șutul, iar Neuer n-a putut ajunge la minge.

Dar dovada stării deplorabile în care se află Bayern a venit în celelalte 75 de minute. De trei încercări pe poarte a fost în stare, iar singura emoție pe care-a avut-o Gladbach a fost liniștită repejor de VAR, la ofsaidul lui Lewandowski în partea secundă. Dacă vrei un rezumat perfect al serii, ai nevoie de doar de două scene: un dribling eșuat al lui Ribery, după multe pase anoste de-a latul gazonului; și voleul trimis în vinclu de Patrick Herrmann, spre sfârșit. Una îți arată lipsa cronică de idei, cealaltă ilustrează aberațiile individuale, amețeala și lipsa de energie a echipei. Date fiind parcursurile lui Dortmund, Gladbach și Werder (2-0 azi cu Wolfsburg), combinația asta va pune capăt dinastiei din fotbalul german. Asta dacă nu se schimbă ceva semnificativ.

 

Idei fixe:
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories

Ana Bărbosu și-a primit medalia: „Sunt recunoscătoare pentru ce mi se întâmplă. Sper să existe o concluzie fericită și pentru fete, mă gândesc la ele”
Andreea Giuclea
16 august

Parisul a fost orașul împlinirii unui vis într-un bazin maiestuos, al lecțiilor pe marginea unui lac, a fost orașul curajului, al speranței și al bucuriei
Andreea Giuclea
12 august

Mansardă cu vedere spre Jocuri: note despre pisici, camaraderie și arene contopite cu Parisul
Ciprian Rus
25 august

„Ești român și reprezinți România la Jocurile Olimpice. Ce poate fi mai frumos de atât?”
Ciprian Rus
12 august

Trei în canoea de simplu: Cătălin, Durerea și Luciditatea
Ciprian Rus
9 august

N-a fost concurs de Miss: Mihaela Cambei și lecția ei de grație, inspirație și motivație într-un sport al mușchilor
Ciprian Rus
8 august

Mihaela Cambei: „La final, am simțit că îmi rămâne mâna pe podium! Sunt mândră de ce am reușit”
Ciprian Rus
7 august

Mai repede, mai înalt, mai puternic. Și, poate, mai rar
Ciprian Rus
7 august

„L-am văzut pe LeBron!” Jocurile Olimpice sunt șansa de a-ți vedea de aproape eroii de care te-ai îndrăgostit privindu-i la televizor dintr-un alt colț de lume
Andreea Giuclea
7 august
LEAD © 2024

Lead este o publicație despre sport cu conținut original, premium, creat pentru noua eră în care a intrat jurnalismul digital și pentru noua generație de fani de sport.

Lead e despre cum ne influențează sportul viețile, despre temele și personajele importante, despre cum consumăm sportul și cum ne raportăm (diferit) la el în prezent.

Abonează-te la newsletter
În fiecare luni, primești pe mail o sinteză a celor mai relevante evenimente din sport, scrise pe un ton relaxat. Plus recomandări de lecturi și alte bunătăți. Nu te batem la cap cu alte motive.