CFR Cluj face istorie: câștigă patru titluri consecutive și impune un model de succes în Liga 1

Până la urmă nu vom avea o nouă „finală a campionatului” în Liga 1. Obligată de logica hârtiei să câștige măcar un meci din ultimele două ale „play-out”-ului, CFR Cluj a simplificat ecuația adjudecându-și chiar primul joc din calendar, în deplasarea complicată – din multe motive – de la Botoșani. O victorie cu atât mai remarcabilă cu cât vine după alte trei succese consecutive. Și, unic în noul sistem cu „play-off” și „play-out”, CFR devine acum campioană chiar dacă nu și-a adjudecat și sezonul regulat.

Deși a fost obținut cu o etapă înainte de final, acest titlu pare cel mai greu din vitrina CFR-ului. Pe de o parte, pentru că echipa – cu mulți jucători trecuți de 30 de ani – era super uzată după mandatele lui Dan Petrescu; pe de altă parte pentru că, după venirea lui Edi Iordănescu, Ciprian Deac și colegii lui au fost nevoiți să schimbe „rutina”. Au fost momente în care Iordănescu Jr părea să fi scăpat din mână un vestiar obișnuit cu vipușca, nu cu vorba bună. Până la urmă, însă, CFR a câștigat de o manieră categorică meciurile decisive cu Craiova și Botoșani și și-a adjudecat un nou titlu.

Vorbim despre un titlu istoric din mai multe puncte de vedere. Întâi de toate, e al patrulea titlu – ba, încă, și consecutiv – din era post-Arpad Paszkany, finanțatorul generos pe vremea căruia s-au luat „doar” trei campionate. Pe de altă parte, acest al șaptelea titlu o impune pe CFR în postura de campioană „all-time” a Provinciei, cu un trofeu peste UTA Arad, vedeta anilor de pionierat a fotbalului nostru.

După ce, în vremea lui Arpad Paszkany, CFR Cluj se impusese prin forța banului, cu transferuri de peste două milioane de euro, noul CFR impune un nou model, bazat pe sume modice de transfer, dar cu salarii importante pentru jucători cu mare experiență. Dacă FCSB, marele pierzător al ultimilor ani, se poate mândri cu un transfer ca al lui Dennis Man, vândut pentru 10 milioane de euro la Parma, CFR nu vinde nimic dintr-o echipă de veterani considerată de mulți ca fiind trecută de apogeul formei sportive. Cu datorii mari și mereu pe muchie cu proiectul sportiv, CFR dă o nouă lecție fotbalului românesc, pariind pe caracter. E discutabil dacă, începând cu Arlauskis și Bălgrădan, continuând cu Manea sau Mario Camora, respectiv cu Deac sau Debeljuh, jucătorii CFR-ului au fost în acest an cei mai buni pe postul lor din Liga 1. Dar e absolut evident că au fost, fiecare dintre ei, post cu post, cei mai serioși din campionat.

În fine, un cuvânt și despre marii perdanți, pentru că succesul CFR-ului nu poate să nu fie pus în contextul beznei totale care s-a lăsat peste proiectul FCSB. Deși are cele mai mari resurse financiare din România și deși banii de pe transferul – poate pripit – lui Man în Serie A îi permiteau să își blindeze echipa pentru „play-off”, Gigi Becali a demonstrat din nou lipsa flerului pentru a coordona un proiect sportiv de succes. O dată în plus, meciurile decisive l-au prins cu o echipă improvizată, în timp ce adversarii de la CFR și-au permis să țină pe bancă jucători de mare încredere, precum Pereira, Rondon sau Hoban.

Victoria CFR-ului, club ajuns la 15 trofee interne în mai puțin de 15 ani, este una meritată: de „vină” e și fragilitatea Craiovei, care a ratat lamentabil șansa de a se impune pe plan local prin cucerirea unui trofeu major tocmai în anul în care „adevărata” iubire alb-albastră a promovat în Liga 1. În timp ce Craiova rămâne ruptă între două povești, CFR pune, prin acest titlu, o nouă cărămidă la imaginea sa de campioană dacă nu a Clujului, unde iubirea pentru „U” e parte din istoria orașului, atunci cu siguranță a Provinciei.

Antrenor cerebral și talentat, Edi Iordănescu a jucat o carte mare preluând CFR-ul de la Dan Petrescu. Merită tot creditul pentru acest succes. „Nu contează să înoți mai repede decât rechinul, contează să înoți mai repede decât partenerul de scuba diving”: vorbele lui Edi Iordănescu descriu perfect sezonul de Liga 1 care tocmai ce s-a încheiat și vor rămâne cu siguranță în istorie. Dar, mai important decât vorbele, va rămâne în istorie trofeul câștigat de Edi și de fotbaliștii lui de la Cluj.

desen de Ciprian Rus