Cristi Manea: „Zi de zi, Gică Hagi ne băga în cap că suntem cei mai buni. Și iată că am ajuns cei mai buni din țară!”
Ciprian Rus 13 noiembrie 2018La 16 ani și 10 luni, își făcea debutul la Naționala mare sub un antrenor pretențios precum Victor Pițurcă, bătând un record vechi din ’28, de pe vremea lui Sepi. Jucase doar cinci meciuri în Liga 1, la Viitorul, iar Gică Hagi promitea de atunci că avem asigurat viitorul pe postul de fundaș dreapta pentru mulți ani înainte.
La 18 ani, lua deja în piept fotbalul mare. Transferat de Apollon Limassol, unul dintre primele transferuri bănoase produse de Academia „Hagi”, ajunge apoi în Belgia, la Mouscron. Profită la maximum de noul mediu și de șansele de a juca într-un campionat occidental și revine, în formă de top, la CFR Cluj. Cu Dan Petrescu pe bancă, Cristi Manea e titular meci de meci și pe propia valoare, fără ajutorul regulii U21. Seriozitatea îi e răsplătită: ia titlul cu CFR și se întoarce la Naționala mare, asta după ce pusese și el umărul la startul bun al echipei de tineret în preliminarii pentru Euro 2019.
Cu șase meciuri la U17, opt la U19, 13 la U21 și șapte la echipa de seniori, Cristian e un exemplu de constanță în fotbalul nostru plin de alibiuri. În ciuda cifrelor și a trofeelor, el o să-ți spună că nu a făcut încă nimic în fotbal. Se vede că a făcut „la zi” Academia „Gică Hagi”…
Cristi, echipa națională s-a deschis foarte mult față de tineri în ultima vreme. Tu ai fost primul din generația Under21 care a ajuns la echipa națională. Îți mai amintești emoțiile de atunci? Ai fost cel mai tânăr jucător care a debutat în tricoul naționalei în toată istoria ei!
Aveam 16 ani și a fost ca un vis pentru mine să joc în echipa națională, mai ales că abia ce debutasem în Liga 1. Aveam cinci meciuri în campionat și a venit acea convocare. Nu mai spun că am avut norocul să și debutez cu acel prilej! Țin minte că aveam emoții, normal, dar m-au ajutat foarte mult colegii. Nu credeam că băieții vor fi așa deschiși față de mine, dar am avut mare noroc să fiu printre ei.
Privind în urmă, cât de mult a contat faptul că ai ajuns de tânăr la Naționala mare?
Eu zic că a contat foarte mult. Eram doar un copil, iar convocarea la Naționala mare mi-a dat aripi, mi-a dat multă încredere. Mi-am zis: „Dacă sunt convocat la Națională, înseamnă că sunt bun, că sunt printre cei mai buni din țară pe postul meu”. Iar asta nu are cum să nu îți dea încredere. În plus, m-a și responsabilizat. Odată ce ajungi la Națională, toată lumea e cu ochii pe tine, iar asta cere mai multă răspundere, trebuie tot timpul să te autodepășești.
La fel ca tine, mulți dintre tinerii de azi de la U21 au trecut pe la Academia lui Gică Hagi. Care crezi tu că e contribuția lui Hagi la acest moment bun al loturilor de tineret ale României?
Contribuția lui Gică Hagi e uriașă. Dânsul ne-a dat încredere de mici, ne-a arătat ce înseamnă fotbalul adevărat, a știut să lucreze cu noi zi de zi, iar asta se vede azi. Nu e deloc întâmplător faptul că atâția jucători trecuți pe la Academia „Hagi” și pe la Viitorul au ajuns la loturile naționale. Zi de zi, ne băga în cap că suntem cei mai buni. Și iată că am ajuns printre cei mai buni din țară!
Ce avea Hagi atât de special încât a reușit să scoată această generație de tineri de mare talent?
Știa cum să ne motiveze, ne-a învățat să nu ne mulțumim cu puțin. Mereu cerea mai mult de la noi, chiar dacă jucam bine, el cerea și mai mult de la noi.
În ultimii ani, echipele românești, inclusiv cea națională, ne-a obișnuit să joace defensiv împotriva echipelor mai bine cotate. La Academie și la Viitorul s-a văzut o schimbare, echipele lui Hagi își făceau jocul lor...
Hagi ne-a obișnuit să jucăm cu mingea, asta e obsesia lui. Cum nu aveam mingea, trebuia să o recuperăm rapid, agresiv.
Mai ții minte ce ți-a spus Hagi când a aflat că urmai să debutezi la Națională?
Vă spun sincer că m-a făcut să mă simt unul dintre cei mai buni din țară. Mi-a spus că nu sunt cu nimic mai prejos decât alții pe acel post și că am doar de câștigat din experiența la Națională. Mi-a spus să îmbrac cu mândrie și onoare tricoul naționalei, și așa voi avea numai de câștigat în viață.
După Viitorul și după debutul la Naționala mare, ai ajuns la Mouscron, în Belgia. Cât de greu e pentru un tânăr jucător român contactul cu fotbalul occidental? Ca tine, mulți s-au întors în țară după o astfel de experiență.
E adevărat, dar eu am avut șansa de a juca acolo 20 de meciuri, ceea ce nu e puțin. Îi aud pe unii spunând că nu aș fi făcut față acolo. Nu e deloc adevărat. Pentru un tânăr de 18 ani, să prindă 20 de meciuri într-un campionat precum cel belgian nu e deloc puțin. Eu mi-am văzut de treaba mea, m-am antrenat bine, iar asta o arată și meciurile de acum din Liga 1, după revenirea în România. Dacă nu mă antrenam, dacă nu creșteam, dacă nu învățam ce era de învățat din perioada Mouscron și dacă nu îmi vedeam de treaba mea, nu ajungeam înapoi la echipa națională. Cred că perioada Mouscron m-a călit foarte mult. Am învățat cum e să stai afară singur, cum e să te integrezi într-un mediu nou, cu colegi noi. Acum, dacă voi pleca din nou, voi avea un avantaj.
Era exigent campionatul belgian?
Erau echipe bune, normal, dar eu cred că mă potriveam acolo, când am jucat, am făcut-o mereu bine și m-a felicitat multă lume de acolo. Am multe porți deschise, lumea mă sună și acum și mă întreabă ce mai fac, pentru că am lăsat o impresie bună, m-am antrenat și am dat 100% de fiecare dată. Mă sună foști colegi, dar și oameni din club. Mai merg și eu pe la ei prin Belgia, în vacanțe, am rămas atașat de lumea de acolo…
Ce a însemnat pentru tine venirea la CFR? Ai ajuns direct la o echipă care se bătea la campionat.
Am știut că va fi un proiect serios. M-a sunat domnul Dan Petrescu și mi-a spus că nici el nu venea dacă nu era un proiect foarte serios. Se pare că am făcut o alegere foarte bună. Din 100 de plicuri dacă alegeam nu puteam trage unul mai bun. Joc meci de meci, mi-am recăpătat încrederea, am revenit la echipa națională, am câștigat și titlul, am luat Supercupa, acum ne batem din nou la titlu… Să tot joci în așa condiții! Ne simțim mai puternici acum după sezonul trecut. Avem deja doi ani împreună!
Ați trecut peste plecarea lui Dan Petrescu?
Am trecut, dar e meritul lui că suntem aici, el ne-a unit.
Cum a fost experiența asta, să fii antrenat de un fost mare fundaș dreapta?
Am avut eu norocul ăsta să fiu antrenat de mari fundași dreapta și la club, și acum la Națională cu Mister Contra, oameni de la care ai ce învăța. De fapt, am avut noroc numai de antrenori unul și unul, domnul Hagi, domnul Gâlcă, domnul Iovan. Am avut ce învăța de la fiecare. Revenind la domnul Petrescu, era un tip super, nu era așa exigent cum zice lumea. Știa să vorbească cu noi, iar asta contează mult.
Ai început titular preliminariile la echipa de U21, alături de Nedelcearu și Alex Pașcanu. Acum, toți trei sunteți la echipa mare. Aproape că ați putea face linia de fund a Naționalei în formula cu care ați început la Tineret!
Sunt foarte bucuros că eforturile noastre sunt răsplătite acum. Spun asta în premieră: eu am renunțat la vacanță pentru a merge în cantonament cu Naționala înaintea meciului cu Liechtenstein-ul. Am fost întrebați dacă vrem să mergem un pic mai repede ca să ne pregătim cu două săptămâni înainte. Nu am avut nici o ezitare: am mers în cantonament, iar munca noastră s-a văzut. Nu e întâmplător ce s-a realizat la tineret. Din primul joc am fost uniți și iată că nu am pierdut nici un meci.
Ai ambiția să mergi la Europeanul de Tineret din 2019?
Da, normal, îmi doresc foarte mult. Am jucat acolo aproape toate meciurile, numai când am fost chemat la echipa mare nu am mers, că nu aveam cum să mă rup în două. Pentru mine e o onoare să îmbrac tricoul galben indiferent că joc la tineret sau la seniori! E visul meu să joc la Națională. Vreau să cresc zi de zi, să nu mă mulțumesc cu puțin, pentru că eu cred că încă nu am făcut nimic în fotbal, marile provocări de-abia acum vin.
*
Campania Naționalei mari din Liga Națiunilor cum o vezi?
Am jucat trei meciuri, am prins încredere, am obținut rezultate bune, am făcut două egaluri cu Serbia și am câștigat cu Lituania, în niște meciuri foarte grele, cu adversari foarte periculoși, care joacă numai la echipe de top în Europa. Ne-a întărit foarte mult această competiție, orice ar fi, ieșim pe plus. Dar mai avem două meciuri și avem șanse atât la locul 1, cât și la locul 2. Suntem încrezători!
Fotografii: Sport Pictures
-
„One in a million” | Mulțumim, Helmuth Duckadam!
acum 2 săptămâni