Florin Enache și Andrei Cornea, primele declarații după aurul olimpic de la Paris: „Împreună am făcut asta, nu puteam să facem asemenea rezultat unul fără celălalt”

Corespondență Lead.ro de la Paris

La scurt timp după ce au primit medaliile de aur câștigate în proba de dublu vâsle masculin, Florin Enache și Andrei Cornea au venit la discuția cu jurnaliștii din România. Încă emoționați, vizibil obosiți, dar fericiți. Și mândri de ei, de echipa lor, de performanța lor imensă: prima medalie olimpică pe care canotajul românesc o câștigă în proba aceasta.

„Adrenalina începe să scadă și ne resimțim un pic după această cursă foarte intensă, am împins la maxim în fiecare lovitură, dar a meritat, am fost primii la sosire, pentru asta am muncit atâția ani, pentru asta am venit astăzi aici. I-am spus și lui Andrei, m-am trezit dimineață cu gândul și cu mentalitatea: Ok, culoarul 1, locul 1. Am mai avut curse câștigate de pe culoarele exterioare (unde sunt valuri mai mari), nu suntem o surpriză”, a spus Florin Enache.

„Am plecat tare, puteam și mai tare, am mai avut rezerve pe ultima parte. Eram puțin mort în ultima sută de metri, dar nu atât de mort încât să nu pot susține ritmul”, a spus Andrei Cornea.

Au simțit în vreun fel că asta e ziua lor?

„Pe parcursul concursului au fost unele semne care ne dădeau încredere. Culoarul 1, de pe care am câștigat și la Europene… Dar n-am venit cu gândul că: Mamă, suntem cei mai buni, câștigăm oricum! Nu, am venit, am făcut cursa pe care noi am făcut-o mereu acasă, n-am mai greșit, ca în semifinale, și ne așteptam ca rezultatul să fie cel mai bun, pentru că știam că munca noastră n-are cum să fie în zadar.”

„Dacă tot veni vorba de cursa de ieri, așa cum a fost ea: și cursa aia ne-a adus aici, fiecare antrenament ne-a adus aici, și cele mai bune, și cele mai puțin bune. Fiecare dimineață în care ne-am trezit la ora 6:00, nu mereu în cea mai bună formă, ne-a adus aici, pentru că am știut cum să muncim, cum să gestionăm asemenea situații și ne-am dorit mult aceste medalii. Și au venit!”

Dacă ar fi să aleagă o calitate care i-a adus împreună până aici, care ar fi prima?

„Sunt mai multe. E vorba despre experiență, mentalitate, condiție fizică și încredere unul în celălalt. Dacă nu ai încredere în echipă, nu există. Câștigăm împreună, pierdem împreună. În momentul în care ești cu cineva în barcă, nu poți să arunci vorbe negative asupra lui niciodată. Câștigăm împreună, pierdem împreună.”

Andrei a fost întrebat dacă acum, după prima medalie europeană împreună și prima medalie olimpică împreună urmează și medalia mondială împreună cu Florin.

„Nu vă promitem foarte multe. Vă lăsăm să stați în suspans, să ne urmăriți îndeaproape. Ne dorim să mergem și la Campionatul Mondial, să luăm și un aur mondial, să facem palmaresul complet, dar, cum am mai spus-o, până acolo ne vom bucura astăzi ca niște copii – exact cum a zis Florin la Europene.”

„Noi nu am legat echipa asta din prima, dacă așa pare”, a completat Florin. „Sunt ani în urmă, sunt mii de kilometri vâsliți, mii de piste trase, de curse trase, toate astea ne-au dus astăzi aici. Oamenii întotdeauna văd succesul, dar nu văd prin ce am trecut noi și ce este în spatele succesului.”

Cum au cultivat relația bună dintre ei?

„Andrei este mai tânăr decât mine, dar nu-mi place să judec oamenii după vârstă, eu văd doar calitățile din ei și, atâta timp cât cineva urcă cu mine într-o barcă, face parte din mine și în acea barcă suntem unul și același.”

Întrebați și despre principalii lor adversari, reprezentanții Țărilor de Jos, Andrei și Florin au spus:

„Știam cine sunt ei, că sunt campioni mondiali, campioni europeni, vicecampioni olimpici. Dar ocazia să ne măsurăm cu ei ne-a motivat și mai tare: dacă ei au putut, știam că și noi putem.”

Ce au simțit pe podium, unde au intonat imnul cu lacrimi în ochi?

„Amândoi am fost în lacrimi”, a spus Florin. „Poate nu s-au văzut, transpirația probabil acoperea lacrimile. Nu vă pot descrie ce sentiment este acolo. Dau un sfat tuturor sportivilor, tuturor tinerilor care fac sport: le spun să trăiască și ei acest sentiment, pentru că nu poți să-l explici. Dacă orice altceva poți explica, cel puțin eu acest sentiment nu îl pot explica. Nu am cuvinte pentru asta.”

Prima vorbă între ei când au trecut linia de sosire?

„Nu mai știu, cred că l-am pupat pe cap pe Andrei. Nu am cum să nu fiu mândru de el și bucuros că suntem o echipă. Împreună am făcut asta, nu puteam să facem asemenea rezultat unul fără celălalt. A fost visul meu întotdeauna să câștig o medalie olimpică. Pe podium m-am descărcat de tot ce am acumulat, m-am relaxat. M-am simțit dintr-o dată mai ușor, pentru că tot ce am încărcat în mine în antrenamente a zburat, efectiv. M-am simțit descărcat, m-am simțit mândru, fericit.”

Despre încrederea de sine, ambii campioni olimpici au găsit lucruri de valoare de spus.

„Un lucru care mie mi-a dat o încredere foarte, foarte mare – poate mai mare decât aș fi putut avea eu -, a fost încrederea pe care Antonio (Colamonici, antrenorul coordonator al lotului de canotaj) a avut-o în noi înainte de cursă. Ne-a spus: Oricum știu că voi veți câștiga, dar nu vă gândiți la asta. Mergeți acolo și faceți-vă cursa voastră. Încrederea pe care a avut-o în noi ne-a dat o fărâmă în plus de siguranță că noi vom reuși să facem cea mai minunată cursă a noastră. Am mai avut noi curse bune, dar ca asta, probabil datorită finalului, nu este alta mai frumoasă!”, a spus Andrei.

Florin i-a dat dreptate colegului său. Și l-a completat cu o idee la fel de valoroasă: „A durat ceva timp până când Antonio a reușit să ne schimbe mentalitatea, și întotdeauna m-am schimbat și eu odată cu el. Pentru că la început nu am fost capabil să accept că un antrenor poate să creadă mai mult într-un sportiv decât sportivul însuși.”

Foto: COSR

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Lead.ro (@leadpunctro)