Ianis revine în prim-plan cu o pasă marca „Gică Hagi”, dar acomodarea sa la Genk cere încă multă, multă răbdare
Ciprian Rus 18 august 2019
Au trecut trei etape de la debutul entuziasmant, cu gol marcat la prima atingere de balon, al lui Ianis Hagi la Genk. În nota echipei, decarul de la tineret – aflat pe lista provizorie de convocări la echipa mare a lui Cosmin Contra – a oscilat momentele de grație cu unele mai puțin inspirate.
După golul victoriei din prima etapă, Ianis a primit tot mai multă încredere: mai întâi o repriză, apoi loc de titular și aproape 70 de minute pe teren, însă evoluțiile neconcludente ale echipei și încercările disperate ale tehnicianului Felice Mazzu de a găsi soluții l-au adus din nou pe bancă înaintea ultimei etape, la meciul cu Beveren.
Dar, la fel ca în prima etapă, Ianis a profitat de sfertul de oră pentru a se face remarcat: pe terenul lui Beveren, a dat pasa pentru al patrulea gol al echipei sale cu o execuție care ne-a amintit că e, totuși, fiul marelui Gică Hagi. Atâta că, spre deosebire de tatăl său, nu a avut nevoie să-și întoarcă mingea pe piciorul stâng pentru a-și lansa atacantul spre poartă. A primit mingea la 25-30 de metri în propria jumătate și n-a stat nici o secundă pe gânduri: a liftat balonul peste apărarea adversă, punând o pasă ideală, „cu tot cu preluare”, pentru puternicul Samatta, care s-a dus direct spre gol în minutul 86.
What a superb pass from Ianis Hagi to assist Genk's 4th goal tonight! pic.twitter.com/cPNoLz3L9t
— Emanuel Roşu (@Emishor) August 17, 2019
Câteva minute mai devreme, putea fi Ianis cel care marca, dacă Samatta l-ar fi văzut complet liber în careu, după o minge venită din bară. În locul unei pase simple, Samatta a forțat un șut care a trecut mult peste poartă. Situația e tipică pentru startul de sezon al lui Genk: multă pripeală în joc și mult individualism păgubos în momente-cheie. Antrenorul Mazzu e primul care recunoaște că nu a găsit încă nici formula ideală de joc, nici formula ideală de echipă, iar lipsa aceasta de siguranță, transmisă celui mai tânăr lot din Jupiler Pro League, duce la astfel de soluții și, implicit, la eșecuri precum cele din meciurile cu Mechelen și Zulte.
Tineri și talentați – cu excepția lui Samatta și Ito (ambii 26 de ani), toți jucătorii care concurează pe posturile de la mijloc în sus au între 19 și 22 de ani! Sunt șapte tineri care luptă pe trei-patru posturi într-o echipă recunoscută ca fiind una dintre cele mai bune rampe de lansare în fotbalul mare din Europa și fiecare dintre ei încearcă să impresioneze în acest start de sezon. De aici și lipsa de chimie vizibilă, în multe momente, în jocul lui Genk. Echipa construiește frumos, până la marginea terenului, dar nu găsește soluțiile logice – și, adesea, mai simple – pentru a pune în pericol poarta adversă.
Genk joacă, pe foaie, un 4-3-3, moștenit din sezonul trecut, când a luat titlu. Numai că, având un mijloc extrem de mobil, sistemul trece adesea în 4-2-3-1 sau chiar 4-1-4-1, când trupa lui Mazzu e obligată să atace. În acest sistem, Ianis Hagi are parte de o mare libertate de acțiune: vine în fața apărării să ia mingi utile, se mișcă în voie căutând să primească între linii, urcă în linie cu atacantul de careu când simte că e rost de mingi în gura porții.
Acuzat el însuși că este cam individualist în presa belgiană, Ianis Hagi este, totuși, unul dintre cei mai maturi jucători de atac de la Genk. E implicat în joc, coboară adesea cu om, ca să își ajute apărarea, se oferă mereu la pasă, dă drumul la minge cât de des poate. Numai că, spre deosebire de Viitorul și de România U21 – iar, pe undeva, cam ca în primele lui meciuri de la Naționala mare – mingile îl ocolesc în multe momente, lucru care se vede din gestica sa exasperată. La noi echipele își făceau jocul în jurul lui, tinerii de la Genk au acea „impertinență” pozitivă (joacă pentru ei), care, însă, cel puțin momentan strică jocului de echipă.
Când jocul lui Genk se va așeza și când Ianis va câștiga mai multă încredere din partea colegilor, atunci și reușitele sale vor veni mai simplu și mai des. A demonstrat deja că are nevoie de foarte puțin pentru a ieși în evidență. Pe lângă muncă și pe lângă oportunismul de care dă dovadă (un gol și o pasă de gol în 142 de minute), Ianis va avea nevoie și de multă, multă răbdare. Și cu noul sistem în care joacă, și cu tinerii și ambițioșii lui coechipieri, și, mai ales, cu el însuși. Viața nu te întâmpină mereu așa ca debutul său la Genk, cu artificii din primul moment…
