Între ghinion și noroc, între realism și euforie: Naționala lui Edi nu pierde nici în Elveția, dar ne lasă cu mai multe îndoieli decât certitudini

Cu două egaluri în două deplasări-cheie și cu deja obișnuitele rezultate indirecte favorabile, Naționala de fotbal a României rămâne cu șanse intacte în campania de calificare pentru Europenele din 2024. După remiza albă, de mare luptă, din Kosovo, jucată pe un teren impracticabil, „tricolorii” au întors de nicăieri, în ultimele minute, un 0-2 contra puternicei selecționate a Elveției: dacă rezultatele îi țin partea lui Edward Iordănescu, evoluția alor noștri și cifrele seci ale statisticilor sunt îngrijorătoare.

Jucând dezarmant în multe segmente de meci, România punctează în clasament și încearcă să profite de pașii greșiți ai contracandidatelor la locul 2 din Grupa I. Întrebarea e: cât va mai ține norocul cu noi? Sau: suntem capabili să fructificăm acest dram de șansă pentru un scop și, implicit, pentru un joc mai bun, mai consistent?

*

După meciul atipic de la Pristina cu Kosovo, singura concluzie pozitivă era cristalizarea unei linii de apărare pe care să putem miza în viitorul apropiat. În poartă, debutantul Moldovan fusese omul partidei, în fața lui, Manea, Drăgușin și Burcă au dat dovadă de personalitate. Postul de fundaș stânga e o problemă istorică pentru Națională, iar selecționerul Iordănescu Jr s-a văzut nevoit să improvizeze din nou aici, după accidentarea lui Camora – ghinion! – dar măcar restul aliniamentului părea, în fine, legat.

Contra Elveției, schimbarea de sistem propusă de Iordănescu, cu cinci jucători pe linia de fund, a bulversat însă total fragilele certitudini din meciul anterior. E drept, în fața unui adversar net superior. Și oponenții au fost cu totul alții decât în precedentul meci, dar și apărarea României.

Cu Screciu în rol de debutant, jucător din lotul U21 pentru Europeanul găzduit de țara noastră, și cu căpitanul Nicu Stanciu la munca de jos, Naționala nu a contat deloc, vreme de mai bine de o oră, în jumătatea Elveției. Iar apărarea imediată, admirabilă prin Burcă și Moldovan, n-a putut rezista mai bine de 30 de minute în fața jocului iute, modern, al adversarilor.

La ultimul European la care s-a calificat, în Franța 2016, echipa României avea, în Chiricheș și Grigore, unul dintre cele mai solide cupluri de fundași centrali de pe continent. Cum jocul Naționalei de la mijloc în sus nu s-a schimbat în mod notabil de atunci, șansa de a performa de acum încolo ține de felul în care vom ști să gestionăm chimia dintre Drăgușin și Burcă. Or meciul cu Elveția ne-a arătat – măcar atât! – ce nu trebuie să (mai) facem.

*

La patru ani de la vara magică din San Marino și Italia, dubla de zilele acestea putea să fie certificatul de garanție al fostei generații U21 din 2019. Manea, Nedelcearu, Coman, Cicâldău, Hagi Jr, Man sau Pușcaș, eroii acelei veri, au primit un rol important din partea lui Edi Iordănescu. Însă mandatul transgenerațional a fost preluat de jucătorii mai tineri, talentații Moruțan și Mihăilă. Un reminder numai bun, acum, la startul Euro U21 găzduit de România, că talentul nu ține cont de vârstă.

La fel, un reminder că România are talent. Cu sau fără norocul mult-invocat, cele două goluri de pe final ale Naționalei au purtat marca geniului. Nu talentul ne lipsește – vezi și golul lui Ianis Hagi cu Germania – cât valorificarea lui. Aici de-am aveam mai mult noroc!

*

Apropo de noroc: pe joc, România cu greu ar putea invoca vreun punct din ultimele sale două meciuri din preliminariile pentru EURO 2024. E drept că, după de-acum decenii de joc parcimonios (de prin 2000 încoace), spectatorul vrea de la Națională și niște pase legate, nu doar „săniile” lui Burcă pe linia de 6 metri, cu respingeri hazardate, sau bubuielile lui Nedelcearu și Manea, în disperare de cauză.

Dar norocul e parte din joc. Și, așa cum, fără VAR, România lui Edi Iordănescu nu ar fi întors scorul contra Elveției, la fel de bine Naționala lui Mutu și Chivu ar fi prins, cel mai probabil, un turneu final când cu „hențul” lui Cristi la Carew. După cum chiar „Generația de Aur”, care critică azi, foarte vocal, prin Gică Popescu, Vio Moldovan, Basarab Panduru sau Ilie Dumitrescu, jocul echipei de azi, nu ar fi existat, poate, fără transversala lui Bodin din Țara Galilor – România, în 1993. „Minunea de la Cardiff” i-au spus jurnaliștii, mai spurcați la taste ca azi, acelui meci agonizat, venit după de-acum celebrul „Dezastru de la Kosice”, 2-5 cu Cehoslovacia, cu Cornel Dinu pe banca Naționalei.

Putea fi și acum, foarte bine, cel puțin un 2-5 în Elveția. Dar mai important decât scorul e ce învățăm dintr-un meci. România are nevoie, mai mult ca oricând, de calificări la marile competiții. Stângăciile tactice – evidente la Lucerna – mai pot fi corectate. Rezultatele rămân. Iar pasele lui Moruțan și golurile lui Mihăilă, curate, impecabile, sunt orice, dar nu noroc. Pe ele putem, trebuie să clădim.

CLASAMENTUL GRUPEI I

Pentru România urmează două meciuri esențiale acasă: cu Israel (9 septembrie) și cu Kosovo (12 septembrie).

Foto main: SPORT PICTURES