Irina Begu, după una dintre cele mai convingătoare victorii ale anului: „Noi, ca români, avem mentalitatea de a ne certa mereu”

Irina era foarte relaxată după victoria cu Lin Zhu, bucurându-se că a trecut repede și bine în niște condiții care au îngrijorat-o în primă fază:

„Un meci foarte bun, mă bucur că am reușit să termin în două seturi și în sub o oră. Ținând cont de condiții – frig, vânt, ploaie – oarecum mi-a adus aminte de meciul de la Nurnberg și mă speriasem un pic. Mă bucur că am reușit să aplic tactica și că a funcționat de la început până la sfârșit.”

Proaspăt ieșită din Top 100 după câteva luni fragmentate de accidentări, Irina apreciază succesul: „Orice victorie e binevenită, cu atât mai mult în situația de față. Am nevoie de cât mai multe meciuri, am nevoie de cât mai multe victorii și sper ca de aici să încep să-mi clădesc din nou încrederea.”

Asta, după un an deloc simplu până acum, în care corpul ei a trebuit să suporte câteva accidentări:

„N-a fost un început de an ușor. În partea din Australia am avut meciuri bune și îmi pare rău că nu am reușit să fructific mai multe victorii; jocul era acolo. Au venit înfrângerile acelea de la Indian Wells și Miami care oarecum m-au dat înapoi, apoi a venit acea accidentare la genunchi de la Miami care m-a ținut 3 săptămâni departe de teren. Ulterior a venit și accidentarea de la gleznă, dar, per total, sunt fit, sunt sănătoasă acum, iar asta contează cel mai mult. Puncte, turnee sunt săptămână de săptămână.”

Irina e bine acum din punct de vedere fizic

„Fizic mă simt foarte bine și cred că am început să ajung la nivelul pe care îl aveam în urmă cu doi ani. Tenisistic, bineînțeles că am nevoie de câteva victorii, iar victoriile acelea mă vor ajuta să prind încredere și să joc mult mai relexată. Însă mă mișc bine, mă mișc fără să mă gândesc, atunci când trebuie să alerg la o scurtă sau nu, ceea ce contează foarte mult pentru mine acum. Și, v-am zis, orice victorie e importantă.”

Dar ieșirea din Top 100 nu o mai stresează cum s-ar fi întâmplat în alte ocazii.

„Nu, pentru prima oară nu simt nicio presiune, iar asta oarecum mă sperie. În trecut, când mă apropiam de bariera aceea de 100… Ok, nu s-a mai întâmplat asta de 5 ani și am fost acolo constant, în clasament, în Top 50 era oarecum un loc sigur pentru mine.

Dar în momentul acesta nu simt nicio presiune și mai ales nu mai simt teama aceea pe care o aveam înainte: ‘aoleu, să nu ies din Top 100’. Și mă sperie un pic chestia asta (zâmbind). Dar probabil că experiența, maturizându-mă, îmi dau seama că punctele, clasamentul, ele vin și se duc. Ce e important e să fii sănătos. Apreciez mult mai mult acum când sunt sănătoasă; înainte mi se părea ceva absolut normal să particip la fiecare turneu. Așa că faptul că sunt aici, că pot să mă mișc cum trebuie fără să mă gândesc… pentru un sportiv asta e o relaxare.

Încă nu sunt în stadiul acela în care să mă bucur cu totul, dar m-am maturizat mai mult.

Înainte mă gândeam: am puncte de apărat, iar mă duc… acum nu mă mai gândesc la asta,  și sper să mă ajute. Nu mai am așteptări, ceea ce îmi ia oarecum din presiune și sper să o țin așa cât mai mult.”

Irina crede că genul acesta de dificultate pe care o întâlnim la mai mulți sportivi și despre care îmi vorbea și Marius Copil ieri e caracteristică mediului de formare.

„Cred că noi oarecum noi ca români suntem un pic formați așa, avem mentalitatea asta de a pune presiune pe noi. De a ne certa foarte mult, de a fi foarte duri cu noi. Cred că e o mentalitate pe care o avem și care, la un moment dat, ca sportiv nu te ajută. Vine din educație, din tot ce te înconjoară. Și lucrurile astea nu te ajută ca sportiv.

În tenis ai mai multe săptămâni în care pierzi în primul tur decât turneele pe care le câștigi, așa că e important să accepți înfrângerile, să iei ce-i mai bun dintr-o înfrângere și să clădești de acolo. Lucru pe care înainte nu-l făceam și îmi era greu să-l fac. Nu că acum mi-ar fi mult mai ușor, adică, după o înfrângere…am nevoie de o oră ca să mă liniștesc  (râde). Încerc să progresez mereu, faptul că mai am câțiva ani de tenis, poate și asta contează.”

Citește continuarea articolului pe Treizecizero