Liga Națiunilor e pe cale să-și afle câștigătoarele și pierzătoarele. Uite trei idei despre runda finală 

Pentru ultima dată anul ăsta, apăsăm butonul de pauză în fotbalul de club și ne îndreptăm atenția spre echipele naționale. N-am scăpat complet de irelevanța meciurilor amicale (avem și amicale în program, pe lângă Liga Națiunilor), dar de când a apărut Liga Națiunilor, măcar avem derbiuri atractive cu mize (aproape) serioase de discutat.

Pentru unii selecționeri, ca Gareth Southgate sau Luis Enrique, competiția asta e un bonus bine-venit pentru dezvoltarea proiectelor pe care le conduc. La fel și în cazul celor care își pot garanta, în următoarele zile, un loc în barajul pentru EURO 2020. Pentru alții, ca Joachim Löw, Liga Națiunilor e un stres în plus – capcane la tot pasul.

Avem trei idei despre divizia A, cu cele patru grupe ale ei. Iată ce trebuie să știi:

1. Anglia, între trecut și viitor

Cine se îndoia că englezii, cu tot tradiționalismul lor de insulari, vor îndrăgi noua inovație imaginată de mințile luminate de la UEFA, a trebuit doar să le urmărească reacția după victoria împotriva Spaniei. O bună parte din presă a declarat-o, fără nicio tentă ironică, „una dintre cele mai bune prestații din istoria reprezentativei”.

În sensul ăsta, competitivitatea asta ușor forțată a Ligii Națiunilor a venit la fix pentru Gareth Southgate și ai săi. Le permite să păstreze viu entuziasmul debordant acumulat pe parcursul Cupei Mondiale, cu atât mai mult cu cât duminică vine în vizită tocmai Croația. Nu va fi o revanșă în toată regula, regretul semifinalei pierdute în iulie nu va dispărea prea curând. Dar publicul de pe Wembley nu mai are nevoie de motive deosebite pentru a se înghesui să vadă și să susțină colectivul ăsta tânăr și atât de diferit de ce-au văzut în trecutul apropiat.

Ceea ce face și mai bizară decizia de a-l convoca o ultimă dată pe Wayne Rooney. Poate că nu găsești nimic controversat la șansa pe care-o primește marcatorul record al Angliei mâine seară. În fond, e vorba de o adevărată legendă care-și poate lua adio cum trebuie de la fani în amicalul cu Statele Unite, unde și joacă acum, pentru DC United. Dar exercițiul ăsta forțat – Rooney s-a retras acum doi ani – provoacă un disconfort considerabil. Dincolo de faptul că nu-i clar cine l-a propus, e o speță de sentimentalism care nu dă bine în ochii multora. Meritul major al lui Southgate e că a îndreptat privirile spre viitor, iar decizia asta readuce subit (și necaracteristic) trecutul în prim plan.

"Playing at Wembley again is a way for me to be able to say thank you to the fans for all the support they've given me over the last 15 years." 🙌https://t.co/XX5S9lrs1p

— England (@England) November 13, 2018

Straight down to business! 💥#threelions pic.twitter.com/3FOaGpxOHK

— England (@England) November 12, 2018

Culmea e că, în timp ce Rooney adaugă o selecție finală la palmares, a 120-a, evenimentele de la Zagreb ar putea să lase „Albionul‟ în afara play-off-ului (cu câștigătoarele grupelor) de vara viitoare. Dacă Spania bate în Croația, își asigură primul loc în grupa 4 a diviziei A. Fostul atacant de la Man Utd n-ar avea nicio vină în deznodământul ăsta, dar prezența sa subliniază simbolic amintirea unei perioade în care Anglia a rămas mereu în afara elitei.

2. Germania speră la o iarnă liniștită

„Ne-ar face tare bine să încheiem anul cu două victorii.‟ Jogi Löw chiar are nevoie de niște vești bune. Problema e că jocurile oficiale sunt o sabie cu două tăișuri. Pe de-o parte, nimănui nu-i pasă prea mult de amicalul cu Rusia (poate doar dacă e pierdut și el), așa că Liga Națiunilor îi oferă ultima ocazie să vină cu un rezultat important. Ar fi singurul remediu pentru maladia profundă care s-a instalat la echipă după parcursul scurt și dezastruos din Rusia.

Numai că Germania e la un pas să retrogradeze în divizia B, un scenariu care ar lovi din nou în orgoliul fostei campioane mondiale. Până acum, ăsta e efectul cel mai remarcabil al noii întreceri: reflectă sporit atitudinea și dispoziția fiecărei formații. În cazul nemților, parcă îndoielile de sine n-au fost atât de copleșitoare în ultimele două decenii.

Și paralelele cu Bayern München sunt inevitabile. Prezent la victoria lui Dortmund sâmbătă, Löw a fost întrebat dacă prospețimea liderului din Bundesliga poate fi un model de urmat pentru el. Ca de obicei, selecționerul a dat un răspuns ambivalent: „Sigur, asta încercăm și noi, dar trebuie menționat că jucătorii tineri trebuie susținuți mereu de experiență.‟

How would you react if a bunch of Germany players turned up at your training session? 🤩#DieMannschaft pic.twitter.com/viZWYQXmKL

— Germany (@DFB_Team_EN) November 14, 2018

În realitate, însă, prioritatea e clară. Boateng și Khedira au rămas din nou pe dinafară, chiar dacă și accidentările joacă un rol aici. Serge Gnabry, Thilo Kehrer și Niklas Süle se pot aștepta din nou la locuri în primul 11 în partida decisivă cu Olanda.

De calificare în play-off nu se mai pune problema, dar o prestație asemănătoare cu cea de pe Stade de France n-ar strica. Majoritatea acceptă că obiectivul e întinerirea, nu neapărat rezultatele pe termen scurt. Totuși, coborârea pe o treaptă inferioară a Ligii ar fi greu de acceptat. Și ea poate să vină chiar vineri, când Olanda primește vizita unei Franțe care are deja (aproape toți) sacii în căruță: un egal i-ar confirma prezența în play-off.

3. Schimbare de gardă în top

Printre numele care-ar putea să înlocuiască Germania în divizia A la următoarea ediție e Ucraina. Condusă de marele Andrei Shevchenko, vecina noastră a încheiat, încă din etapa trecută, socotelile în grupa ei. Rusia, Bosnia și Țara Galilor sunt la un pas de a o însoți, dar mai relevant pentru ele ar fi plasa de siguranță pe care le-ar aduce-o prezența în play-off-ul  pentru European.

Același lucru e valabil înzecit pentru Macedonia, Kosovo sau Georgia, al căror entuziasm rezumă tot ce-i mai bun la formatul ăsta. În cazul celei din urmă, peste 32.000 de oameni s-au îmbulzit să vadă succesul contra Andorrei, și ultimul meci cu Kazahstan (luni, 19 noiembrie) promite să aducă un public și mai mare pe stadionul Dinamo.

Pentru Islanda și Polonia, deja retrogradate din clasa de onoare, nu-i o tragedie în toată regula. Și cu siguranță nu se vor plânge de adversarii mai ușori pe care îi vor întâlni în divizia B, peste doi ani. 

Înaintea ultimei etape, Franța, neînvinsă în ultimele 14 meciuri oficiale, e cel mai aproape de calificarea în play-off, unde patru echipe se vor întrece pentru primul trofeu al Ligii Națiunilor. Elveția și Belgia – ambele cu câte șase puncte – se luptă pentru locul de play-off din grupa 2, Portugalia (șase puncte) și Italia (patru) fac același lucru în grupa 3. Anglia încă mai speră la calificare, dar depinde de rezultatul  Spaniei: dacă înving Croația, pe 15 noiembrie, ibericii merg în play-off.