Mult zgomot pentru puțin: istoria va reține că Liverpool a câștigat cea mai spectaculoasă ediție din istoria Champions League. Dar finala ne-a plictisit groaznic

Ciprian Rus 1 iunie 2019
Fast
Împarte cu alții acest articol

Mulți s-au visat în această finală. Juve i l-a „furat” câștigătoarei consecutive a ultimelor trei ediții pe cel mai bun om al său, „Balonul de Aur”, Cristiano Ronaldo. Atletico ținuse cu dinții de Antoine Griezman și de celelalte vedete din lot, ba adusese și întăriri serioase, în speranța că va putea sărbători trofeul chiar acasă, la Madrid, pe „Wanda Metropolitano”.

După trei ani la City, Pep Guardiola ajunsese deja la faza de „fine tunning” cu mașinăria pe care a construit-o acolo. Luase titlul în Anglia cu o demonstrație de forță, acum era momentul să facă această demonstrație și în Europa. La Barcelona, pe „Camp Nou”, Leo Messi mersese și mai departe: le-a promis tuturor că anul acesta va da totul pentru un nou trofeu Champions League. Alții au început să viseze pe parcurs: e cazul lui Ajax Amsterdam, care a avut un traseu fantastic până în acest sezon…

Până la urmă, șansa finalei le-a surâs lui Tottenham și Liverpool, două echipe care au trecut cu mare greutate de faza grupelor. La jumătatea traseului din grupe, Tottenham avea doar 1 punct după trei meciuri, în vreme ce Liverpool s-a calificat în ultima secundă a prelungirilor fazei grupelor, după niște ratări neverosimile ale italienilor de la Napoli.

Scăpate, ca prin minune, ambele echipe au ținut cu dinții de șansa lor în rundele eliminatorii. Nici măcar în semifinale cele două echipe nu au intrat ca favorite. De fapt, după meciurile-tur, erau date ca și eliminate din competiție!

Și o ediție ca aceasta a Champions League merita o finală pe măsură. Mai așteptată decât ultimul episod din „Games of Thrones”, finala risca, desigur, să semene mai mult a documentar marca „Arte” după câte nebunii am văzut până aici. Dar până și cele mai pesimiste așteptări au fost depășite. „Acțiunea” s-a terminat în chiar primul minut, la un penalti dacă nu incorect, cum blamează unii specialiști, atunci cu siguranță stupid. Sissoko își dirija cu mâna dreaptă colegii din apărare, iar mingea îl lovește în braț, venind, aparent, după o deviere din piept. Slovacul Damir Skomina arată punctul cu VAR, iar Mo Salah transformă, cu un șut la care un portar mai inspirat putea face mai multe.

Și apoi, vreme de 80 de minute, nu se întâmplă mai nimic notabil. Liverpool joacă mai rapid, Tottehnam ține mai mult de minge, dar până și CFR-ul lui Dan Petrescu face mai mult spectacol cu gol în avantaj! Timp de o repriză, nici Kane, nici Firmino nu se remarcă prin nimic. În schimb, oamenii din spatele lor, toți jucători cu super-cotă, se remarcă prin erori flagrante în câteva faze „unu la unu” în care puteau să facă diferența. Apărarea imediată funcționează perfect la Liverpool, iar asta conservă rezultatul până la cabine.

Dar nici indicațiile de la pauză nu schimbă mare lucru. „Roșii” au vreo două șanse pe contră, risipite nonșalant de Salah, în schimb, londonezii au nevoie de 80 de minute – și de intrarea lui Lucas Moura, omul cu hattrick-ul de la Amsterdam – ca să pună presiune pe Alisson. Până la urmă, Eriksen – foarte discret tot meciul – are cea mai mare ocazie de gol pentru Tottenham, la o fază fixă, după un fault la care puțin a lipsit ca să fie în careu.

Se spune că, mai ales în meciurile tari, micile detalii fac diferența. Acel detaliu care i-a lipsit lui Tottenham la faultul asupra lui Rose din minutul 83 și care i-a lipsit, de fapt, și la faza din minutul 1, a fost, până la urmă, la fel de mic ca ofsaidul la Kun Aguero din ultima secundă cu City, la fel de mic ca devierea care aducea calificarea din ultima secundă de la Amsterdam… Șansa și-a întors fața de la londonezi chiar în finală, o finală în care au arătat prea puțin pentru acest nivel.

Liverpool are, măcar, scuza cinică a scorului de pe tabelă. Dar asta nu salvează, la fel cum nu o face nici golul târziu al lui Origi, impresia unei finale de Champions League mult sub nivelul de dramatism al duelului la distanță cu City pentru titlul din Premier League, împotriva unor echipe mediocre, care nu aveau nimic de câștigat în acele meciuri.

Liverpool câștigă meritat, prin inferioritatea adversarului, cum se zice în alte sporturi, și duce la capăt o poveste frumoasă, din care vom reține nu doar scorul finalei, ci și emoția victoriei de pe „Anfield” cu FC Barcelona, în fapt, adevărata finală a ediției din acest a Champions League. Jurgen Klopp, naratorul acestei frumoase povești, câștigă prima sa mare finală din carieră! Liverpool obține a șasea Ligă a Campionilor. O merită.

Tottenham – Liverpool 0-2

Au marcat: Salah (‘1), Origi (’87)

Tottenham: Lloris – Trippier, Alderweireld, Vertonghen, Rose  – Winks, Sissoko – Eriksen, Dele, Son – Kane.

Liverpool: Alisson – Alexander-Arnold, Matip, Van Dijk, Robertson – Henderson, Fabinho, Wijnaldum – Salah, Firmino, Mané

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories