Olanda bate actuala campioană mondială și o retrogradează pe fosta. Viitorul e din nou portocaliu!

Danny Coposescu 17 noiembrie 2018
Fast
Împarte cu alții acest articol

Cine ar fi crezut că poate ieși ceva atât de bun dintr-o situație atât de complicată? Ca într-o comedie romantică de duzină, Ronald Koeman și naționala Olandei s-au întâlnit în cel mai josnic punct al vieții lor, doar ca să descopere că sunt exact ce-au căutat atâta vreme. Amintește-ți că, în februarie, fostul mare jucător își oblojea încă rănile suferite în perioada scurtă și blestemată petrecută la Everton. Sigur, drama sa personală nu se compara cu trauma perpetuă pe care a trăit-o una din cele mai prestigioase națiuni din fotbal. Două turnee finale ratate, trei selecționeri (schimbați) și o adevărată secetă de talente au provocat o criză fără precedent într-o istorie care începe cu ascensiunea lui Johan Cruyff.

Arhitectul principal al Olandei (nu doar din punct de vedere sportiv, dacă e să-l ascultăm pe scriitorul David Winner) nu mai e, dar influența lui rămâne omniprezentă. Unul dintre studenții săi cei mai proeminenți – și mai dificili – aplică în felul său atipic lucruri pe care le-a învățat acum trei decenii la Ajax și Barcelona. Nu e „Portocala Mecanică‟ din vremurile apuse, pe teren sunt greu de găsit individualitățile din trecut, dar, măcar pentru moment, o victorie plină de încredere în fața campioanei mondiale (care mai avea și 15 meciuri consecutive fără înfrângere) trebuie să fie de ajuns.

Olanda 2-0 Franța

Din primele minute de pe un De Kuip clocotind, era clar că va fi o ocazie diferită de ultimele cinci întâlniri directe, al căror scor general era 10-4 pentru oaspeți. Din 2008 n-au mai bătut olandezii adversarul ăsta și senzația e că, pentru fiecare pas făcut înainte de Franța, ei au făcut unul înapoi. Ce s-a petrecut la Rotterdam a frânat procesul ăsta.

Colectivul pe care-l asamblează Koeman aici are trei elemente fundamentale. Primul e experiența neprețuită pe care-o aduc veterani ca Ryan Babel și Daley Blind. Cel dintâi trece în mod neașteptat printr-o a doua tinerețe, cel din urmă și-a revigorat cariera la Ajax. Amândoi au muncit enorm, la capete opuse ale terenului, părți integrale ale unui presing coordonat splendid.

Al doilea e clasa evidentă a jucătorilor copți care formează coloana vertebrală a echipei. Cilessen, Van Dijk, Wijnaldum și Memphis Depay – fără îndoială, omul meciului, Toți patru sunt cel puțin aproape să-și atingă potențialul maxim, ilustrat perfect în fața Franței. Mijlocașul lui Liverpool a deschis scorul fix înainte de pauză, la o fază în care a exploatat nemilos eroarea lui Lucas Digne, o surpriză în primul 11 al lui Didier Deschamps. Depay a pus cireașa pe tort în prelungiri, cu o scăriță delicioasă din penaltiul comis de rezerva Sissoko. Adevărul e că Cilessen și Van Dijk nici măcar n-au transpirat prea mult, de vreme ce atacurile franceze s-au împotmolit mai mereu cu mult înainte să ajungă aproape de poarta adversă.

Însă al treilea element e cel mai important pe termen lung, criteriul după care va fi judecat (și se va judeca singur) Koeman. Concepția de sine a Olandei se sprijină pe reînnoirea constantă, pe o bandă rulantă de tineri educați să reproducă mereu o ideologie pasată mai departe de-a lungul anilor. Întreruperea ciclului ăsta a provocat multe nevroze. Pe care Frenkie De Jong, Matthijs De Ligt și Denzel Dumfries sunt pe cale să le trateze. Nu-i vorba doar de faptul că niște puști se descurcă de minune în fața lui Mbappe sau Griezmann, care aproape că n-au mișcat. E vorba de felul în care-o fac, cu ceva din spiritul și aplicația „fotbalului total‟ pe care alții, nu olandezii, l-au îngrijit și dezvoltat în sezoanele recente.

Până și Koeman sună prins pe nepregătite de productivitatea relației: „Ce-au arătat jucătorii astă seară e excepțional. Nu mă așteptam să fim mai buni timp de 90 de minute. Nu mă așteptam să citim tot meciul atât de bine. E un pas enorm, la care nimeni nu se aștepta, nici chiar eu.‟ Unul care îi lasă în pragul unei calificări improbabile la turneul final. Olanda are nevoie de un singur punct luni, pe terenul marii rivale Germania, retrogradată oficial în divizia B după rezultatul ăsta. Nu-i rău, pentru o colaborare începută sub auspicii nu tocmai ideale.

 

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories