Recap. Ce a fost și ce-o să vină: Spania trebuie să demonstreze că poate mai mult, Croația trebuie doar să confirme

Lead.ro 1 iulie 2018
Fast
Împarte cu alții acest articol

Nu ești singurul. Mulți s-au pregătit pentru ciocnirea decisivă dintre Messi și Ronaldo: cu câte cinci Baloane de Aur fiecare, Cupa Mondială din Rusia urma să ne dea ocazia departajării: meciul direct dintre Argentina și Portugalia urma să răspundă la toate întrebările noastre inutile – cine va trece înainte? Cine va fi adevăratul GOAT? 

Ei bine, disputa a rămas, cum altfel, deschisă. Vom auzi și în continuare dezbateri aprinse despre cel mai bun dintre cei mai buni și trimisul lui Dumnezeu pe gazon. Asta pentru că în primul sfert de finală al Cupei Mondiale se întâlnesc Franța și Uruguay, nu Messi și Ronaldo.

A fost trimful echipei asupra individualismului, cum a scris Ciprian:

Eliminarea, fix în această ordine și fix în aceeași zi, a celor doi, în faza optimilor din Rusia, după câte un nou meci în care niciunul dintre cei doi nu a apărut mesianic să-și salveze fabulosul palmares individual, repune, într-un fel, măcar pentru o vreme, lucrurile în felul în care, la sfârșit de secol XIX, și le-au imaginat scoțienii, atunci când i-au surprins pe englezi, la un meci direct, inventând pasa: fotbalul are să fie cel mai frumos sport de echipă din câte s-au pomenit: „the beautiful game”.

Mai întâi a plecat Leo, după ce Argentina a trezit „bestia”: enervată de rezistența sud-americană, Franța s-a decis să-și arate mușchii: și ce priveliște! La capătul unui 4-3 care candidează – cu șanse bune – la titlul de meci al turneului, Griezmann, Mbappe și colegii s-au scuturat de critici: Franța știe fotbal, prieteni!

Și ne oferă noul pretendent. Nu cumva tânărul Mbappe, la 19 ani – primul adolescent, de la Pele încoace, care marchează două goluri la Cupa Mondială -, va prelua ștafeta de la Messi și Ronaldo? 

Mai apoi a plecat Cristiano, la capătul unui meci în care Edinson Cavani a furat rolul principal. Numai că nimeni n-a vorbit aici despre valori individuale, pentru că toată lumea știe ce are de oferit Uruguay pe scena mare a fotbalului. Doi atacanți de primă clasă, care și-au lăsat amprenta pe patru din primele cinci ligi europene. În tricoul azur al naționalei, Suarez și Cavani au marcat împreună aproape 100 de goluri. Născuți în același oraș, la trei săptămâni unul de celălalt, au ajuns cei mai buni marcatori din istoria dublei campioane mondiale.

Dar nici ei, nici fundașii de fier – Godin și Gimenez – nu-l depășesc în importanță pe antrenorul Oscar Washington Tabarez. El e personificarea conștiinței de sine pe care o are Uruguay. Întreaga națiune, nu doar echipa, pentru că, în cuvintele antrenorului legendar Ondino Viera, „unii au istorie, noi avem fotbalul.‟ Identitatea asta e cea care i-a purtat în optimi astă seară, în fața unei campioane europene care n-a putut face față luptei.

Uruguay a câștigat împreună, amintindu-și parcă și de faimosul ei spirit de luptă, dar și de imensa moștenire pe care o poartă. Tot împreună va trebui să oprească și Franța, pe 6 iulie.

Ce avem azi

Rusia – Spania

În Rusia, Iniesta are șansa să-și ia rămas bun de la fotbalul mare cu încă un trofeu. Dar cu Spania, totul e despre echipă. Rămasă singura reprezentantă a fotbalului de posesie – după eliminarea Germaniei – campioana mondială din 2010 n-a arătat bine decât în spectaculosul egal cu Portugalia. De la acel 3-3, ibericii au suferit mult. Abia au găsit câțiva centimetri pentru a bate Iranul, apoi au fost alergați, busculați și enervați de niște marocani care s-au găsit să lupte ca fără ei, deși erau deja eliminați, în ultimul meci din grupă. Egalul a fost obținut în ultimele momente, dar Iniesta și colegii s-au trezit atrași – tocmai ei, obișnuiți cu dansul – într-o bătaie de stradă. Cumva, au scăpat cu bine.

Dar Maroc a reușit să ne arate ce arătase și Iranul: că Spania încă nu-și creează cu ușurință ocazii. E drept, când păstrezi mingea așa de mult, ajuți și adversarul să se închidă în casă. Se va închide și Rusia? Greu de crezut că poate. Rușii par mai pregătiți să dea goluri decât să se apere în propriul careu. Totuși, dă-le ocazia unui contre și-o să vezi acolo ambiție!

Mergem cu Spania, pentru că vrem musai să vedem sfertul de finală cu Croația.

Croația – Danemarca

După ce-au spulberat Argentina în grupe, cu un 3-0 impresionant, croații au devenit favoriții multora. Ce echipă echilibrată și harnică, ce mijloc sclipitor! Asta ne-am spus în grupe și asta vom căuta să vedem în meciul cu Danemarca.

Talentați, dar prea cuminți, eficienți, dar mai degrabă plictisitori, nordicii joacă un fotbal cinstit. Și sărac: Eriksen și Delaney sunt printre puținii artiști dintr-o echipă de cărăuși. În fața Croației, pur și simplu nu credem că danezii au cele trebuincioase. Vorba aia, dacă nici măcar noi n-am putut, de ce-ar putea ei?

În final, nu uita: și cei mai pricepuți se înșală când vine vorbe de predicții. Poate nu chiar atât de rău ca Jose, dar…

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories