România și fotbalul fără minge: anatomia unei iluzii. Primele concluzii după înfrângerea cu Suedia
Ciprian Rus 16 noiembrie 2019
Ne-am pus speranțe mari – în realitate, nejustificate de jocurile precedente – în „decisivul” cu Suedia de pe „Arena Națională”. Chiar dacă nu convinsese, nici la nivel de abordare a jocurilor, nici la nivel de exprimare tehnico-tactică, România fusese mereu „acolo”, la o ciupitură de șansă de câteva rezultate mai bune și de câteva puncte în plus în clasament, implicit de un „set-up” mai bun pentru această penultimă rundă a grupei de calificare, în care o victorie cu 1-0 ne-ar fi fost suficientă.
Am sperat, de fapt, că din „cioburile” de meciuri bune făcute de Națională de-a lungul calificărilor, selecționerul Cosmin Contra va reuși să recompună, măcar în ceasul al 12-lea, o oglindă în care să se regăsească cei 50.000 de fani din seara asta de pe „Arena Națională”, cei 30.000 de puști de la meciul cu Norvegia, și milioanele de oameni din fața televizoarelor.
Am sperat că echipa României va învăța măcar din greșelile precedente, că va începe mai montată și mai concentrată partidele și nu va mai aștepta să-și dea drumul la fotbal abia după pauză.
Am așteptat o sclipire, dacă nu din partea lui Cosmin Contra, măcar din partea celor mai talentați dintre elevii săi.
Am așteptat în zadar. Iluziilor noastre li s-au opus vineri, la București, realismul unei echipe care știe ce joacă și care și joacă ce știe. O echipă matură, excelent pusă în teren, stăpână pe minge, în fața căreia aproximările pe care Contra și-a clădit jocul, iar noi iluziile, nu au avut nici o șansă.
Am sperat că măcar într-un meci în care eram obligați să câștigăm vom avea inițiativa, vom ține mai mult de minge și vom avea perioade în care nu vom ieși cu minutele din treimea adversarilor. Nimic mai fals! Am cedat mingea și de această dată, încă din primul minut, și abia după un sfert de oră ne-am apropiat mai periculos de poarta lor. A fost doar o chestiune de timp ca acest stil de joc – care deja nu mai e întâmplare, e patentul erei Contra – să ne expună în fața riguroșilor fotbaliști suedezi. Au fost câteva cornere, au fost câteva respingeri direct la adversar, a venit și mingea bubuită de Tătărușanu către Deac, al cărui stop, în marcaj strâns, nu a ajuns la debutantul Mogoș. A ieșit un gol simplu, ca la antrenamente, apoi un al doilea gol, la fel de simplu, tot ca la antrenamente. Era doar începutul: mult-așteptata revigorare de după pauză nu a mai venit, iar senzația că Suedia juca la București un simplu meci de pregătire pentru Euro în fața unui „sparring” fără miză s-a întins pe toată durata celor 90+4 minute. Unul dintre cele mai slabe meciuri făcute de naționala României după generația marelui Gică Hagi, un adevăr pe care nici măcar juniorul Ianis, care a lăsat câteva sclipiri de talent în noaptea de pe „Arena Națională” nu l-a putut îndulci.
Unde suntem?
În 2016, când România agoniza la Euro în fața Albaniei, toată lumea a cerut la cârma Naționalei un antrenor care să dea o identitate jocului echipei naționale. Patru ani mai tâziu, după două experimente eșuate, cu Christoph Daum și Cosmin Contra pe banca tehnică, suntem exact acolo de unde am pornit. Nu jucăm mai nimic, nu ținem de mingi, stăm strict în execuții individuale, care uneori vin, alteori, în fața unor echipe foarte organizate, nu vin.
Iar realitatea aceasta a crizei de identitate a Naționalei mari e cu atât mai deranjantă cu cât e în contrast flagrant cu felul în care s-a exprimat fosta Națională U21 la Euro 2019 și cu felul în care se conturează și noua Națională U21 sub conducerea lui Mirel Rădoi.
Riscul cel mare
Alertat de impetuozitatea arătată de trupa lui Mirel Rădoi la Euro 2019, ca și de presa bună a lui Ianis Hagi și compania, Cosmin Contra a importat masiv de la tineret. Nu mai departe de vineri, a început cu patru „olimpici” și a terminat cu șase! Dar senzația, remarcată de mulți, e că selecționerul nu a reușit fie să scoată mai mult de la tinerele noastre talente, fie nu a știut să le joace acolo unde se pot exprima cel mai bine.
Aici e și riscul experimentului ratat al lui Cosmin Contra: ca depresia ultimelor jocuri să se răsfrângă asupra moralului unei generații aflată în plină creștere.
Sub zodia improvizației
I se pot găsi, desigur, destule circumstanțe atenuante lui Cosmin Contra. Forma slabă a unor jucători, inclusiv cei din lotul U21, care nu prea joacă la cluburile aparținătoare, tot felul de accidentări care l-au forțat pe selecționer să improvizeze mereu. Când joci „finala” grupei cu o apărare improvizată (Mogoș la primul meci, cuplul Rus – Nedelcearu la al doilea meci împreună, Bancu pe stânga, care e mai mult mijlocaș decât fundaș) te expui automat…
Dar senzație e că selecționerul a improvizat și când era cazul, și când nu era cazul. Iar asta se vede, până la urmă, din lipsa ideilor de joc, ca și cum Contra ar fi preluat ieri echipa. Or Naționala e la final de campanie, iar Contra e de doi ani pe banca tehnică. Cu Cosmin Contra pe bancă, România a pierdut nu calificarea – posibilă, oricum, încă, la baraj – ci, mai degrabă, doi ani dintr-un proces de reconstrucție pe care îl așteptăm deja de două decenii.
*
România își îndreaptă acum atenția și speranțele spre drumul ocolitor către EURO: vineri, 22 noiembrie, se va trage la sorți grupa de baraj care ia în calcul rezultatele din Liga Națiunilor, unde România a terminat pe doi, în spatele Serbiei. Sistemul este explicat într-un scurt clip de pe site-ul Uefa. După actualul clasament, România ar putea să apară fie în Grupa A, fie în Grupa C, și ar putea juca semifinala fie cu Islanda, fie cu Scoția. Iată:
Divizia A: Islanda, Bulgaria/Israel/România*, Țara Galilor/Slovacia/Irlanda/Irlanda de Nord
Divizia B: Bosnia, Țara Galilor/Slovacia/Irlanda/Irlanda de Nord
Divizia C: Scoția, Norvegia, Serbia, Bulgaria/Israel/România
Divizia D: Georgia, Macedonia de Nord, Kosovo, Belarus
*În scenariul actual, tragerea la sorți de vineri ar urma să decidă care echipă dintre Israel și România poate ocupa locul liber din Grupa C și care va fi distribuită în Grupa A. Se va juca după sistemul semifinală și finală, pe terenul celei mai bine clasate echipe din grupă.
Luni seară, România va juca și ultimul meci din aceste preliminarii, deplasarea din Spania. Până acolo, soarta selecționerului Contra va deveni subiectul zilei. Alte două întrebări ne așteaptă: avem vreo șansă în grupa de patru din primăvară? Și cine ar trebui să conducă Naționala până acolo?
Foto: Razvan Pasarica/SPORT PICTURES
