Sete mare în canicula de la Bologna. „Sete de victorie!”

(Corespondență din Bologna)

Un tricou galben nu mai vedeai prin Cesena a doua zi după decisivul cu Franța! „Mareea galbenă” s-a retras imediat după meci: românii din Italia au luat-o spre casele lor, turiștii spre hoteluri și, de-acolo, dimineața, spre Bologna, orașul-gazdă al semifinalelor. Doar fanioanele înșirate pe sfori și agățate peste străduțele înguste, ca să ghideze numeroșii suporteri prin labirintul centrului vechi, mai aminteau de marea sărbătoare de după calificarea în semifinale.

Bucuria românilor s-a suprapus tocmai peste sărbătoarea orașului, Fiera de San Giovanni, așa că toate barurile și terasele au rămas deschise până după miezul nopții, când s-au întors fanii noștri de la stadion…

Important oraș universitar și cultural, Bologna își trăiește și ea propria sărbătoare, departe de emoțiile Europeanului de tineret. E în plină desfășurare celebrul festival internațional de film din oraș. Cu badge-uri negre la gât, fanii festivalului curg cu zecile între diferitele diferitele locuri de proiecție a filmelor, la fel de plini de ce trăiesc la Bologna precum fanii echipei noastre naționale. „Il cinema ritrovato”, „Cinema-ul regăsit”, e numele festivalulului bolognez, „Il calcio ritrovato”, „Fotbalul regăsit”, e numele „festivalului” la care sunt așteptați azi, pe Stadio „Dall’Arra”, peste 20.000 de fani români.

Bologna i-a așteptat pe suporterii noștri – revelații ale competiției, la fel ca și jucătorii „tricolori” – în condiții extreme: cod portocaliu de caniculă. Încă de dimineață, de la 7 jumătate, clopotele bisericilor din centru băteau parcă în relanti, sufocate de căldură.

Noroc cu faimoasele porticuri din Bologna, întinse pe sute și sute de metri în jurul marilor palate din oraș. Turiștii stau ascunși pe sub ele, în vreme ce, mai obișnuiți cu locul, studenții își fac veacul pe treptele umbroase ale vechii biblioteci care deservea cea mai veche universitate din lume, înființată în 1088.

Mica „fontana” de lângă Statuia lui Neptun din Piazza Maggiore, kilometrul zero al orașului, a devenit, pe la orele amiezii, principalul obiectiv turistic. Lumea face cozi să se răcorească un pic, un cameraman de la RAI, televiziunea publică italiană, filmează de zor oamenii însetați pentru știrea cu canicula de la jurnalul de seară, care va rula cum va începe partea a doua pe „Dall’Arra”.

Un sigur tricou galben stă la coadă la fântănă: un turist taiwanez pasionat de film. Face ochii mari când aude de fotbal, parcă ar merge și el la meci să pună un selfie și un live pe Facebook. Doi suporteri români îl iau imediat în primire și-i explică ce și cum, taiwanezul e tot mai entuziasmat. Bea apă cu poftă și-apoi se pune să butoneze la telefon, să calculeze distanțe, să vadă de bilete.

Suporterii români ajung și ei la „fontana”. „Sete mare!”, râde unul dintre ei de prietenul său. „Sete de victorie!”, i se răspunde din spatele rândului ce dă spre eranul mare pentru proiecții din Piazza Maggiore. „E mare setea asta de la caniculă, dar tot mai mare e setea de perfomanță a băieților. Hai România!”.