Start ratat: naționala masculină de handbal pierde în Portugalia, începe cu stângul drumul spre Euro 2020

Cu un nou antrenor pe bancă, naţionala masculină de handbal a început o nouă campanie de calificare la un turneu final european pe care îl pândește de 24 de ani. Din păcate, startul a fost ratat: o înfrângere cu 21-13 în Portugalia, poate principalul adversar pentru locul doi în grupă – poziție care duce direct la Euro 2020.

*

Nu mulți au știut ce să se aștepte de la primul meci cu spaniolul Manuel Montoya pe banca României – o ștafetă pe care a preluat-o recent de la conaționalul Xavi Pascual. Montoya a fost adus aici pentru continuitate, pentru ca lucrurile bune începute cu Pascual să nu fie pierdute; să nu începem din nou de la zero.

Din păcate, acest joc cu Portugalia va trebui uitat cât mai repede. Ajunsă la meci fără câțiva jucători importanți, între ei Alexandru Şimicu și Marius Sadoveac, naționala României a început prăfuit, cu puține rezolvări în atac și cu două-trei realizări individuale, dar acestea în poartă, unde Popescu a mai reparat câte ceva din stricăciunile pe care portughezii, bine așezați de un Paulo Pereira (antrenorul lui CSM) care cunoaște bine echipa României, le-au produs în primul sfert de oră: 7-3 până la timeout-ul lui Manuel Montoya, care a reașezat puțin un atac lipsit, până acolo, de idei.

Însă ratările au continuat – chiar și de la șapte metri. Portugalia s-a dus la 9-4, înainte să cadă și ea în propria perioadă de secetă, cu trei atacuri fără gol și o bună ocazie pentru România să intre cu adevărat în meci. Grigoraș și Ramba l-au păcălit pe Quintana, dar excelentul portar advers și-a revenit rapid, a scos, numai el știe cum, câteva mingi la rând, și Portugalia s-a dus din nou la patru goluri chiar înainte de pauză, când Rotaru a reușit să stabilească el, de la șapte metri, scorul primei părți: 10-7, o repriză dominată de portari.

România a început cu mai mult curaj a doua parte și, după primele cinci minute – dar și după câteva intervenții grozave ale lui Popescu și Stănescu – echipa lui Montoya a avut atacul pentru a se apropia la un singur gol. L-a ratat, iar portughezii s-au dus la 12-9.

Și chiar dacă Rotaru nu s-a lăsat impresionant și a marcat din nou, adversarii au trecut cu bine peste momentul complicat. Mai mult, Quintana a confiscat cu totul meciul, a scos din toate pozițiile, până i-a inhibat definitiv pe Csepreghi, Ramba, Grigoraș și ai lor. La capătul unor parade de toată isprava, Portugalia a fugit la 17-11, înainte ca Csepreghi să-l bată cumva pe acest portar zgârcit, al cărui nume a fost scandat cu entuziasm din tribune – Quintana, Quintana! Al lui a fost meciul ăsta, al lui și al apărării excelent pregătite de Pereira, care îi antrenează la CSM Bucureşti pe Ramba, Onyejekwe, Rotaru și Militaru.

What a performance by Alfredo Quintana!
18 saves and @AndebolPortugal concede just 13 goals, no wonder the coach is hugging him.
First #ehfeuro2020 points for Portugal after they beat Romania 21:13.#dreamwinremember pic.twitter.com/GeOY6gy3kV

— EHF EURO (@EHFEURO) October 24, 2018

S-a terminat 21-13 și nu sunt multe lucruri bune de remarcat aici. Poate doar forma portarilor Popescu și Stănescu, căci (mai ales) pe ei îi așteaptă o zi lungă duminică: urmează meciul de la Cluj (ora 18.00) cu Franța, campioana mondială en-titre. Așa cum știi, francezii au cea mai puternică echipă a ultimilor 20-25 de ani: sunt campioni mondiali en-titre, au câștigat argintul la Jocurile Olimpice de la Rio și bronzul la Europeanul jucat în ianuarie 2018.

„E foarte simplu de vorbit despre Franța. E mereu în top, indiferent că vorbim de Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale sau Europene. E dificil, dar vom merge la Cluj să jucăm şi să câştigăm. Când joci cu asemenea adversar, trebuie să faci un meci perfect ca să învingi. Ideea e să menţinem echipa în meci până la final. Trebuie să jucăm aşa cum românii ştiu să o facă. Să avem răbdare şi să luptăm”, a spus Manuel Montoya.

Întrebat recent dacă simte o presiune să califice România la un turneu final mai primitor – 24 de echipe în loc de 16, câte erau până acum -, spaniolul a spus că simte mai degrabă o răspundere. „Dar nu nervozitate. Am multe competiţii în spate, Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale, cupe europene. E o responsabilitate, pentru că oamenii au încredere în mine şi vreau să le întorc această încredere. Dar nu e o presiune suplimentară. Sunt un antrenor străin şi toată lumea aşteaptă succesul. E adevărat că e imposibil să faci prea multe lucruri cu doar trei antrenamente înaintea Portugaliei, dar simt presiune. Sunt sigur că putem lucra şi lupta pentru a ne atinge ţinta -calificarea la Europene”.

România joacă în grupa a 6-a preliminară, alături de Franţa, Portugalia şi Lituania. Primele două clasate şi cele mai bune patru echipe de pe locurile 3 din cele opt grupe se califică la Europeanul din 2020, organizat de Suedia, Austria şi Norvegia. 

*

Obiectivul final al acestei echipe este calificarea la Jocurile Olimpice de la Tokyo, în 2020. O ispravă ca asta s-ar traduce (ca o consecință) în reașezarea naționalei masculine în plutonul echipelor bune ale handbalui masculin, un contact pierdut pe la jumătatea anilor ’90. (De la ultima medalie internațională, un bronz mondial câștigat în Cehoslovacia, au trecut 28 de ani).

Așa cum știi, acest drum înapoi e lung și e complicat de ratările ultimilor ani, când România a căzut în anticamera sportului pe care l-a dominat în anii ’60 și ’70. Cele patru medalii de aur obținute la campionatele mondiale din 1961, 1964, 1970 și 1974 sunt amintiri prețioase, nimic mai mult; la fel și cele patru medalii olimpice, ultima câștigată la Los Angeles, în 1984.

Foto: Sport Pictures