Tomas Ryde, selecționerul României, va antrena și pe CSM. Nucleul echipei naționale s-a mutat la București

Acum câteva luni, când sezonul CSM-ului o luase deja la vale, Nicolae Luca, șeful secției de handbal de la CSM, anunța o schimbare de strategie: la club urmau să fie aduse mai multe handbaliste din echipa națională, într-o mișcare care să mute nucleul echipei României la CSM București. Câștigul? Mai multă omogenitate. Și la club, dar și la o echipă națională care începea să-și mute toată atenția spre Jocurile Olimpice de la Tokyo.

„O să mergem pe o politică pe care am văzut-o și la alte cluburi din afară care își aduc jucătoare din națională, cum și România a făcut în 2006, când a adus jucătoare din străinătate la Râmnicu Vâlcea și au construit o echipă puternică. Încercăm să facem asta la CSM”, spunea la începutul anului Luca.

De atunci, CSM a reușit să le aducă la București nu doar pe Nora Mork, Carmen Martin sau Andrea Klikovac, dar și pe Crina Pintea, Denisa Dedu, Gabriela Perianu și Laura Chiper, toate patru jucătoare importante în vestiarul echipei naționale a României. 

Și cum Cristina Neagu a anunțat, chiar zilele trecute, că și-a prelungit și ea contractul cu CSM (încă un an), o singură veste mai lipsea. Ea a venit vineri, când, după mai multe săptămâni de negocieri, Tomas Ryde, revenit recent pe banca naționalei României, a decis să se alăture și el proiectului de la București.

El îl înlocuiește la CSM pe sârbul Dragan Djukic, al cărui singur sezon aici a fost complicat de accidentările Cristinei Neagu și Amandei Kurtovic.

„Este un moment important în viaţa mea. Sunt foarte onorat că am ajuns la CSM Bucureşti. Alături de noile fete, dar şi de cele care au rămas, sunt convins că vom deveni cea mai bună echipă din lume”, a spus suedezul.

Ajuns la 59 de ani, Ryde, care a dus România spre bronzul mondial în 2015, are în palmares Liga Campionilor, câştigată cu Viborg, în 2006, două titluri de campion al Danemarcei (tot cu Viborg, în 2006, 2008), dar şi două Cupe ale Danemarcei (în 2007 și 2008).

*

În urmă cu două săptămâni, când a preluat naționala României, Ryde a vorbit, între altele, și despre decizia lui de a reveni în handbal, dar și despre situația de la CSM.

Iată câteva pasaje din discuția de atunci:

Despre decizia de a reveni în handbal

Am început să mă gândesc să mă întorc la antrenorat anul trecut, prin august-septembrie. Am vorbit despre asta cu Marie, soția mea, despre viața noastră, despre business, și am zis că nu mai am foarte mulți ani în față și trebuie să iau o decizie. Și ea a spus că ne susținem unul pe altul în ce vrem să facem.

Vreau să trăiesc pentru handbal full-time acum. Cred că poți să combini munca la națională cu cea de la club, cum a făcut și Ambros. Sunt două aspecte legate de asta: e despre cum îți manageriezi timpul, cum să fii foarte eficient, să cunoști cadrul în care poți lucra; e și despre călătorit, sigur. Dar e ceva pozitiv, pentru că îți exersezi skill-urile în antrenorat tot timpul. Când ești doar antrenor de națională, e mult timp între turnee, între meciuri, și trebuie să-ți antrenezi creierul, să ai sentimentul din teren, să-ți imaginezi cum reacționezi în anumite momente. Un aspect negativ poate fi că nu-ți dai timp să te odihnești, să găsești un echilibru. Dar am destulă experiență în spate, știu cum să-mi găsesc echilibrul în viață.

Când mi s-a oferit oportunitatea să revin la națională, am spus da într-o secundă, pentru că-mi place mult să lucrez aici, îmi plac jucătoarele, îmi place echipa din jur. E o provocare, dar vreau s-o am.

Despre sezonul CSM-ului și noile transferuri

Cred că situația de la CSM de acum e dificilă, cu așa multe accidentări. Nu știu câte jucătoare au la antrenament, poate 10. Când ai o astfel de situație la club – și am pățit și eu asta la Viborg în 2008, am jucat două meciuri cu doar 8 jucătoare -, e foarte greu să faci față.

Cred că ai nevoie de timp să creezi o echipă nouă, indiferent de jucătoarele pe care le ai. Pentru că e nevoie de socializare, de spirit, trebuie să găsești un stil de joc comun, în care fiecare își acceptă rolul. De exemplu, Nora Mork vine din Gyor într-un oraș ca București. E o diferență. Am vorbit despre asta și la Viborg, când a venit Cristina Vărzaru din București acolo; dintr-o dată ai mult timp când trăiești într-un oraș mic, așa că e diferit. E nevoie de timp și de energie din partea managementului ca să creezi o echipă nouă. Nu e așa ușor, nu ține doar de jucătoarele pe care le aduci.

Foto: Mircea Roșca / Sport Pictures