Tomas Ryde: „Trebuie să găsim un echilibru între obiectivele pe termen scurt și cele pe termen lung”

Andreea Giuclea 10 mai 2019

Prezent vineri la Federația de Handbal pentru o conferință de presă în care a fost anunțat ca noul selecționer al naționalei feminine, suedezul Tomas Ryde a vorbit de planurile sale cu naționala, cum a văzut din exterior evoluția handbalului românesc în ultimii ani, cum își dorește să se implice în crearea unei strategii de dezvoltare a jucătoarelor tinere, dar și despre colaboarea cu CSM București, care nu este încă definitivată.

Ryde a semnat cu Federația un contract până după Jocurile Olimpice de la Tokyo, dar președintele Federației, Alexandru Dedu, speră că va fi apoi prelungit cu încă patru ani. Prima sa acțiune va fi la Trofeul Carpați (31 mai- 2 iunie, la Brăila), unde România va întâlni Japonia și Angola.

Câteva idei din discuția de vineri:

Despre decizia de a reveni în handbal

Am început să mă gândesc să mă întorc la antrenorat anul trecut, prin august-septembrie. Am vorbit despre asta cu Marie, soția mea, despre viața noastră, despre business, și am zis că nu mai am foarte mulți ani în față și trebuie să iau o decizie. Și ea a spus că ne susținem unul pe altul în ce vrem să facem.

A început cu CSM, bineînțeles, lumea știe asta, dar nu e o înțelegere încheiată, nu e încă sigur. La CSM e o perioadă complicată și înțeleg situația. Nu știu când se va lămuri, cred că săptămâna următoare. Și dacă nu va fi CSM, va fi alt club, am și alte opțiuni.

Vreau să trăiesc pentru handbal full-time acum. Cred că poți să combini munca la națională cu cea de la club, cum a făcut și Ambros. Sunt două aspecte legate de asta: e despre cum îți manageriezi timpul, cum să fii foarte eficient, să cunoști cadrul în care poți lucra; e și despre călătorit, sigur. Dar e ceva pozitiv, pentru că îți exersezi skill-urile în antrenorat tot timpul. Când ești doar antrenor de națională, e mult timp între turnee, între meciuri, și trebuie să-ți antrenezi creierul, să ai sentimentul din teren, să-ți imaginezi cum reacționezi în anumite momente. Un aspect negativ poate fi că nu-ți dai timp să te odihnești, să găsești un echilibru. Dar am destulă experiență în spate, știu cum să-mi găsesc echilibrul în viață.

Când mi s-a oferit oportunitatea să revin la națională, am spus da într-o secundă, pentru că-mi place mult să lucrez aici, îmi plac jucătoarele, îmi place echipa din jur. E o provocare, dar vreau s-o am. Despre asta e sportul la nivelul ăsta, cum au văzut săptămâna asta și antrenorii de la Barcelona sau Ajax, despre provocări.

Despre Jocurile Olimpice din 2020

Întâi, trebuie să ajungi acolo. Când stai aici și faci un plan, știi că ăsta e visul, dar trebuie să treci prin mai multe etape să ajungi acolo. Așa că nu mă gândesc prea mult la asta. Întâi trebuie să câștigi mâine. Trebuie să mergi la sală, la antrenament, să studiezi sistemul de joc. Acum e finalul sezonului, ne gândim la lotul pentru Trofeul Carpați, avem multe accidentări, jucătoarele sunt obosite; urmează vacanța, un program de recuperare și apoi o iau de la capăt.

Sunt preocupat de cum voi aduce echipa într-o formă bună pentru septembrie, pentru meciurile cu Ucraina și cu Insulele Feroe. Cu asta începem, trebuie să câștigăm cu Ucraina în preliminariile Campionatului European, apoi să mergem în Japonia pentru Campionatul Mondial, apoi următorul pas și tot așa. Trebuie să găsim un echilibru între obiectivele pe termen scurt și cele pe termen lung.

Despre nivelul echipei și jucătoarele tinere

Am observat, din afară, ce progres a făcut handbalul românesc: multe jucătoare tinere bune, modul în care comunicați handbalul, brandul, marketingul, e impresionant. Weekendul trecut am văzut multe meciuri de la Turda, unde au jucat tinerele (n.r: CSM Tg. Mureş a câștigat campionatul la junioare 1), e important că poți să intri ușor în contact cu handbalul.

Preocuparea mea acum e să creez o echipă puternică, crescând a doua linie. Echipa depinde de câteva jucătoare, ați văzut la ultimul turneu, Eliza și Cristina au jucat foarte bine împreună, dar suntem prea dependenți de câteva jucătoare. Dacă vrem să ajungem constant la un nivel ca Franța, Norvegia, Rusia, trebuie să ridicăm nivelul unor jucătoare ca Laslo, Perianu, care au jucat deja în străinătate. De exemplu, Iulia Dumanska și Denisa Dedu au crescut foarte mult în doi ani, e fantastic să vezi ce au reușit. Nu putem depinde de două-trei jucătoare, asta îți dă prea multă anxietate. Le-aș provoca imediat, în 14 zile, pentru că e timpul pentru ele să facă un pas în față. Și le voi ajuta, aici e rolul meu: să le dau feedback, să le dau roluri clare, să le ajut să facă pasul ăsta.

Am observat ce s-a întâmplat la Golden League. Nu-mi amintesc cum a fost, 14 goluri diferență în repriza a doua cu Danemarca? (n.r. România a pierdut cu 36-23) Nu e un scor plăcut cu care să mergi în vestiar.

Nu știu cum au reacționat oamenii în România, dar cred că e bine, pentru că trebuie să provoci jucătoarele, trebuie să joace, să vadă ce se întâmplă și să înțeleagă ce trebuie să facă. E despre asumarea responsabilității. Oamenii pot să aibă opinii despre asta, dar trebuie să înțeleagă că ce văd acolo sunt consecințele a ce se întâmplă la cluburi. Pentru că munca de zi cu zi se face la club. Când le aduci împreună e despre ce pot face împreună.

Dar trebuie să știm și că, de exemplu, echipele Danemarcei sau Norvegiei au mult mai multe stagii de pregătire cu naționala. Sunt mult mai avansate din punctul ăsta de vedere față de România. E nevoie să mai avem o acțiune cu naționala în vară, au nevoie să joace mai multe meciuri, pentru că nu e doar despre antrenamente, e despre meciuri și feedbackul pe care îl primești acolo.

Cred că e bine ce-a făcut Ambros, cu România A și B, să facă un inventor al jucătoarelor, dar acum nu cred că avem nevoie de un inventar, ci să formăm un nucleu din jucătoarele existente, să ai ceva mai stabil, iar ele să simtă responsabilitatea de a conduce echipa națională, și asta e ceva important.

Îmi doresc să fac mai multe în colaborare cu Federația în legătură cu junioarele, cu naționalele U20, U18, chiar U16. Am multe opinii despre cum lucrează și cum se antrenează și cred că e important pentru întregul sistem din jurul echipei naționale să aibă un sistem de joc, aceeași cultură a antrenamentelor, de la jucătoarele tinere până la senioare.

Despre sezonul CSM-ului și noile transferuri

Cred că situația de la CSM de acum e dificilă, cu așa multe accidentări. Nu știu câte jucătoare au la antrenament, poate 10. Când ai o astfel de situație la club – și am pățit și eu asta la Viborg în 2008, am jucat două meciuri cu doar 8 jucătoare -, e foarte greu să faci față.

Cred că ai nevoie de timp să creezi o echipă nouă, indiferent de jucătoarele pe care le ai. Pentru că e nevoie de socializare, de spirit, trebuie să găsești un stil de joc comun, în care fiecare își acceptă rolul. De exemplu, Nora Mork vine din Gyor într-un oraș ca București. E o diferență. Am vorbit despre asta și la Viborg, când a venit Cristina Vărzaru din București acolo; dintr-o dată ai mult timp când trăiești într-un oraș mic, așa că e diferit. E nevoie de timp și de energie din partea managementului ca să creezi o echipă nouă. Nu e așa ușor, nu ține doar de jucătoarele pe care le aduci. Cred că echipa Barcelonei a înțeles asta marți seară, cu Liverpool.

Despre accidentarea Cristinei Neagu și rolul ei în echipă

Asta e o provocare pentru mine ca antrenor nou. Am vorbit și Ambros despre asta, despre cum ne bazăm pe Cristina, despre cooperarea bună pe care o avem cu ea. Dar a ajuns și ea la o vârstă, nu poți să joci cu ea 100%, pentru că nu e posibil. Ea are o dorință mare, vrea să fie cea mai bună și va fi mereu acolo, dar trebuie s-o scoți. Trebuie să iei decizia asta ca antrenor, să spui: nu, e timpul. E bine că are ambiția asta, e foarte bine, dar de asta e antrenorul acolo.

Am vorbit cu ea despre accidentare în Franța. Când se întâmplă o astfel de accidentare serioasă, nu e ca o gleznă sau un deget, îți impactează întreaga viață și perioada de recuperare e lungă. A avut un setback în urmă cu 4 săptămâni, i-am spus s-o ia ușor. Pentru că vrei să revii foarte repede, dar e o accidentare serioasă și trebuie să ai grijă, s-o iei pas cu pas.

Despre Jocurile Olimpice de la Rio

Au fost multe probleme, probabil trebuia să ne pregătim mai bine înainte, în perioada mai-iunie. Ăsta e un aspect, altul e că au fost accidentate Eliza și Cristina. A fost o surpriză, desigur, că am întâlnit Angola în primul meci, Angola a fost o surpriză pentru toată lumea, mulți s-au bucurat că nu le-au întâlnit în primul meci.

Am învățat multe, au fost anumite circumstanțe, e diferit un turneu olimpic de unul mondial. Și pentru alte echipe sunt urcușuri și coborâșuri și n-a fost cel mai bun turneu din viața mea, bineînțeles. Dar aveam și așteptări foarte mari că trebuie să reușim. Pentru că am crescut gradual, de la calificările pentru Mondialul din 2015, la parcursul din Danemarca, la turneul preolimpic din martie 2016, la victoria cu Norvegia de la Cluj, obținută destul de ușor. Deci au fost așteptări. Și cu siguranță, dacă Eliza și Cristina ar fi fost sănătoase, ar fi fost un turneu bun.

Ai nevoie și de puțin noroc uneori, ca jucătorii să fie în teren fără accidentări. Dacă te uiți și la CSM, de exemplu, ne dăm seama că sunt prea multe accidentări în sport. Trebuie să avem grijă de businessul ăsta un pic mai bine. E la fel și când tratezi angajații dintr-o companie. Trebuie să găsești un echilibru pentru încărcătură. Și calendarul e încărcat, uneori poate e nevoie să odihnești jucătoarele, dacă e posibil. Pe de altă parte, dacă joci într-un campionat puternic, nu e ușor pentru antrenor să facă asta. Sau poți să le odihnești în timpul meciurilor, dacă ai un avans de 6 goluri și mai sunt 8 minute din meci, poți să scoți unele jucătoare, chiar dacă nu pe toate. Trebuie să le oferi încredere și celorlalte, ca să simtă că au un rol.

Despre continuitate

Am văzut meciurile de la Europeanul din Franța de mai multe ori, am văzut ce s-a întâmplat, au fost multe lucruri bune și știu că Ambros a încercat să dezvolte sistemul defensiv prin acest pressing. În unele meciuri a funcționat foarte bine, în altele mai puțin, pentru că echipele din campionatul României nu joacă așa, dimpotrivă. Defensiva României în general e mai retrasă, mai pasivă. Ambros, ca și mine, vrem să fim proactivi, să ieșim în față. Sunt foarte impresionat de cum a lucrat Ambros la acest aspect într-un timp așa scurt. Vrem să continuăm în direcția asta.

Am vorbit cu el, ne înțelegem bine. Sunt impresionat de ce face în handbal și sper să mai petrec timp discutând cu el, pentru că putem învăța, avem o conexiune bună. În handbal în general, în Europa, e multă deschidere, e ușor să te conectezi cu alți antrenori.

Ce spune Alexandru Dedu, președinte FRH

În urma unor discuții avute cu antrenorul Ambros Martin, am decis, de comun acord, să încheiem contractul de colaborare. Aș vrea să îi mulțumesc pentru ce a făcut pentru noi. A creat o atmosferă de profesionalism cu zâmbetul pe buze și vreau să îi urez succes în tot ce va face de acum înainte. Împreună cu echipa pe care o conduc, ne-am aplecat către un antrenor care cunoaște România, care a adus ultima medalie pentru România la handbal feminin și sunt foarte fericit să vă anunț că noul antrenor al echipei naționale feminine de handbal a României va fi, din nou, Tomas Ryde, în vederea Jocurilor Olimpice-Tokyo 2020 și tot parcursul de până atunci.

Nu am întrerupt eu contractul cu Ambros, a fost de comun acord. Sunt câteva subiecte care nu țin de partea tehnică, pe care n-o să le comentez, sunt lucruri personale care s-au întâmplat.

Despre colaborarea lui Ryde cu CSM București: Contrar dorinței mele de la început, cred că în momentul de față, văzând transferurile pe care le-a făcut CSM, cred că nu e un lucru tocmai rău. Eu sper să se concretizeze, pentru că l-am avea pe Tomas lângă tot ce înseamnă handbal românesc și ăsta e un lucru nemaipomenit.

 

FOTO: www.ActionFoto.ro

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.