Discreție și empatie: cum a înțeles presa spaniolă drama familiei lui Luis Enrique

Ciprian Rus 5 septembrie 2019
Fast
Împarte cu alții acest articol

În zorii zilei de 26 martie, când selecționerul Spaniei, Luis Enrique, părăsea precipitat cantonamentul selecționatei din Malta, la bordul unui avion privat, însoțit doar de psihologul echipei, toți corespondenții acreditați pentru meciul din acea seară erau conștienți de gravitatea situației.

La amiază, Federația de Fotbal din Spania, cunoscută pentru deschiderea sa exemplară față de presă, organiza un briefing în care anunța că selecționerul nu va putea asista la meciul echipei sale din rațiuni de „forță majoră”. Nici un jurnalist nu a întrebat, atunci, care erau motivele. Dar fețele jucătorilor, seara, la încălzirea de dinaintea meciului cu Malta, spuneau totul despre drama prin care trecea antrenorul lor.

Chiar înainte de fluierul de start, cei mai informați dintre reporterii speciali știau deja și despre cine din familia selecționerului era vorba. Cu toate acestea, nici în ziua meciului, nici în ziua de după, nici în lungile luni care au urmat, nici o știre din presa spaniolă nu a făcut referire la situația de „forță majoră” a lui Luis Enrique. Nici măcar o știre, nici măcar o bârfă, nici măcar o aluzie.

Pe 20 iunie, după ce nu reușise să mai petreacă nici măcar o zi la convocările sau acțiunile echipei naționale, Luis Enrique anunța că părăsește postul în favoarea secundului său, pentru a putea fi trup și suflet alături de familie în dramaticul moment pe care îl trăia. Nici atunci, când erau deja toate confirmările problemelor pe care le înfrunta, nimeni din presa spaniolă – nu doar cea de sport, dar nici măcar cea tabloidă – nu a dat detalii despre cazul Luis Enrique.

Știa deja toată lumea despre ce e vorba. Se vorbea în șoaptă, cu teamă aproape, și prin redacții, și pe la conferințele de presă, vorbeau și iubitorii de fotbal, o mulțime de oameni știau despre ce era vorba, dar nici o știre nu ieșise pe print, pe online sau „on air”.

*

Acum câteva zile, pe 29 august, Luis Enrique publica un tweet pe contul personal în care anunța moartea fiicei sale Xana, în vârstă de numai 9 ani, după cinci luni de luptă cu un cancer osos. Întreaga lume a fotbalului afla abia atunci drama prin care trece Luis Enrique. Iar asta pentru că presa spaniolă nu scrisese nici un rând vreme de 5 luni.

„Mulțumiri pentru discreție și înțelegere”, scria Luis Enrique. Fostul jucător și antrenor al Barcelonei era binecunoscut pentru relația rece cu presa. Cuvintele de mulțumire „pentru discreție și înțelegere” din tristul anunț de pe Twitter, adresate în mod clar presei, au, tocmai de aceea, o greutate cu atât mai mare.

*

Comportamentul exemplar al presei iberice a fost o mare surpriză chiar și în Spania. „Tăcerea plină de respect a presei și înainte, și după moartea fiicei lui Luis Enrique e o veste foarte bună în tot acest context dramatic. Presa de sport spaniolă nu excelează când e vorba de discreție, dar în acest caz s-a comportat excepțional. Un exemplu de bune practici. Jos pălăria!”, îmi spune Juan Antonio Giner, unul dintre cei mai respectați consultanți media din Spania.

Cum s-a ajuns la această salutară unanimitate? Au discutat redacțiile între ele sau a fost o decizie de bun-simț a fiecărei redacții în parte? Explică Diego Rodriguez Veiga, de la „El Espanol”.

Încredere pentru încredere

Întâi de toate, Federația Spaniolă de Fotbal a fost transparentă din primul minut. „I-am chemat pe toți corespondenții acreditați la meciul cu Spania și le-am spus exact despre ce e vorba, înainte de a le cere discreție privitoare la viața privată a selecționerului. În acest fel, am încercat să evităm și speculațiile”, explică oficialii spanioli. În fața acestei dovezi de încredere care li s-a acordat, corespondenții de presă au reacționat pe măsură, întorcând încrederea primită.

Luis Enrique: viața privată a fost tot timpul privată 

O altă cheie a reacției extraordinaire a presei spaniole ține de personalitatea lui Luis Enrique, un sportiv și un antrenor care a ținut mereu viața sa privată departe de ochiul public. „Ce rost avea să încerci să scoți la iveală viața sa privată tocmai într-un astfel de moment?”, explică unii jurnaliști spanioli. Analiștii media din Spania dau exemple de cazuri oarecum simitare cu cel al lui Luis Enrique în care presa nu s-a abținut să nu ofere detalii despre boli grave. Dar era vorba despre persoane care trăiau tocmai din „vânzarea” către media a vieții lor private…

Caz special: un copil minor și o problemă de sănătate

În fine, cazul fiicei lui Luis Enrique întrunea câteva condiții în care deontologia îți impune să judeci bine înainte să publici o știre. Patru sunt aceste condiții „intocabile” pentru presa spaniolă: când e vorba despre o persoană minoră, când e vorba despre sănătate, de sexualitate și de religie. Cazul micuței Xana Enrique le întrunea pe primele două.

*

Sunt multe mici detalii care compun tabloul media al cazului Luis Enrique. Dar când ele câștigă în fața rapacității unei prese în continuă alergătură după click-uri și după expunere, atunci chiar avem cu un eveniment remarcabil. O mică rază de speranță în noaptea unei drame imposibil de pus în cuvinte, precum zâmbetul Xanei, pe „Camp Nou”, sărbătorind una dintre marile victorii ale tatălui său.

*

Meciul România – Spania din seara aceasta va începe cu un minut de reculegere în memoria Xanei Enrique, fiica selecționerului cu care echipa oaspete a început aceste preliminarii. Un moment de reculegere și un bun motiv de reflecție pentru toți, jurnaliști și iubitori de fotbal deopotrivă, despre ce mai înseamnă azi empatia. „Discreția și înțelegerea”, cum le-a spus Luis Enrique în singura știre care a fost publicată despre Xana în presă.

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Happening now