„Indiferent ce se întâmplă, suntem o națiune a fotbalului”

„Am emoții. Mari‟

Când te uiți la Jeff, n-ai cum să nu te întrebi dacă a fost vreodată stresat în viața lui. Până și cuvintele astea le spune cu o expresie relaxată pe față. Accentul melodios îi colorează basul vocii cu un ton jucăuș. Și sub barba sa impecabilă, colțurile gurii formează un zâmbet subtil.

„Sunt anxios, chiar mi-e teamă. Pentru că echipa asta a Argentinei e foarte, foarte furioasă acum. E un meci pe viață și pe moarte pentru ei. Trebuie pur și simplu să câștige. Dar la fel și noi. Nu putem juca la egal, deci suntem în aceeași situație.‟

Astă seară, Nigeria o înfruntă pe Argentina pentru un loc în optimi. În timp ce dubla campioană mondială e la un pas de implozie, adversara ei are un continent întreg de partea ei.

*

Cine ar fi ghicit că, după două meciuri, Nigeria va avea șanse reale nu doar să se califice pentru a doua oară consecutiv în optimi, ci să trimită totodată marea Argentina acasă, unde-o așteaptă o haită mediatică flămândă? Cu siguranță nu Jeff, care-și urmărește încântat naționala din Germania. „Înainte de turneu, nu ne imaginam că o să fim în poziția asta. Nimeni nu și-a făcut speranțe mari, pentru că iar am prins o grupă a morții. După înfrângerea contra Croației, am oftat <here we go again…>.‟

Nigeria nu scapă nicicum de Argentina. De șase ori s-a calificat, de cinci ori a dat peste una dintre eternele favorite la trofeu. Asta fără să vorbim despre competițiile de tineret sau olimpice. Ceasul de glorie al fotbalului nigerian a venit la Jocurile de la Atlanta, în 1996, când „generația de aur‟ a lui Nwanko Kanu și Jay-Jay Okocha a uimit pe toată lumea cu o victorie în finală. De atunci însă, lucrurile au mers într-o singură direcție. 

„Așteptările nu sunt grozave, ne-am întâlnit de atâtea ori cu ei și  – deși i-am bătut într-un amical anul trecut – majoritatea rezultatelor au fost în favoarea lor, însă niciodată la diferențe mari de scor. Cred că atmosfera din lotul lor poate fi un avantaj pentru noi. Când Messi nu e în regulă, când nu e la 100%, avem o șansă. Dacă îl putem înghesui și sufoca, cum s-a întâmplat la ultimul meci.‟

După prestația adormită împotriva Croației, victoria entuziasmantă cu Islanda a întors atmosfera la 180 de grade: „N-am văzut niciodată echipa asta jucând cum a făcut-o în al doilea meci. Atât de frumos, cu pase și posesie, mult presing. Ne-am dat seamă că băieții ăștia chiar sunt deosebiți și pot face ceva aici.‟

*

Adevărul e că cea mai populată țară din Africa a avut mereu jucători deosebiți. Să spui că fotbalul e popular în Nigeria e ca și cum ai zice că traficul e puțin înghesuit în Lagos. Cu echipament sau fără, în soare sau în ploaie, se găsește mereu o cale de a hârjoni un obiect sferic. Am simțit pe propria piele talentul ăsta cultivat pe nenumărate locuri de joacă. Atitudinea „chill‟ a lui Jeff dispare când începem meciul în fața universității, unde combină forța unui taur cu atingerea blajină a mingii, totul la o viteză amețitoare. Deci baza de selecție n-a fost niciodată problema principală a Nigeriei.

La capitolul intrigi extra-sportive, „Super Eagles‟ au fost mereu campioni. În 2014, echipa a refuzat să se antreneze înaintea optimii cu Franța după o ceartă pe bonusuri cu federația. Cu patru ani înainte de asta, tocmai la Mondialul din Africa de Sud, prestația a fost atât de rușinoasă încât președintele Jonathan Goodluck a încercat să suspende naționala pentru doi ani. Nu-i de mirare că armonia din lotul actual îl zăpăcește pe Jeff: 

„Totul merge bine. Și nu poți spune asta prea des despre Nigeria. Multe i se datorează lui Gernot Rohr (antrenorul lor german n.a.). În primul rând, e un tactician priceput, cu multă experiență, se vede că știe jocul la nivelul ăsta. Imediat s-a prins de ce Obi Mikel n-a făcut nimic în prima etapă și l-a retras mai adânc, de unde a controlat toată întâlnirea cu Islanda. Dar cel mai important lucru e că a preluat frâiele cu o condiție: să fie lăsat să-și facă treaba. A cerut liniște și independență. E prima dată când un antrenor are parte de pace din partea federației. Îmi place să văd că e și meritocratic: selecționează pe merit, nu pe reputație. Nu s-a sfiit să-l lase pe bancă pe Iwobi de la Arsenal, ca să vadă că nu contează cum te cheamă, dacă nu dai tot ce-i mai bun pentru echipă.‟

*

Culmea e că bâlciul care înconjoară de obicei naționala nu le-a stricat niciodată cheful nigerienilor. Indiferent de rezultat, în tribune sau în baruri se dau mereu petreceri grele, pline de culoare și veselie. Nu-i puțin lucru pentru o țară asediată de atacuri teroriste aproape neîntrerupte. Tensiunile etno-religioase fac zeci de victime în fiecare zi și rezultatele meciurilor sunt anunțate între reportaje despre cea mai recentă tragedie.

Puterile unificatoare ale fotbalului sunt adesea exagerate, dar n-ar fi tras de păr să spui că sportul ăsta e unul dintre puținele lucruri pe care toți le au în comun acasă la Jeff: „Indiferent ce se întâmplă, suntem o națiune a fotbalului, nimic nu ne entuziasmează mai mult. Trebuie doar să te uiți în tribune, să-i vezi cum dansează și cântă. Dacă vrei să vezi musulmani și creștini îmbrățișați, trebuie doar să mergi în oraș la un meci al Naționalei. Echipa e multietnică și asta ajută și mai mult.‟

Și nu-i vorba doar de Nigeria. Dacă pan-africanismul mai supraviețuiește undeva, atunci cu siguranță îl vezi aici, când o formație sau alta iese în lume și își măsoară forțele cu oponenți europeni sau americani. Continentul uită, măcar temporar, de granițe și se identifică în felul ăsta cu o reprezentantă.

 „La noi, dragostea frățească e foarte puternică. Orice echipă africană ar juca, suntem acolo unii pentru ceilalți. La urma urmei, suntem cumva aceeași echipă. La meciurile Senegalului, am sărit și am strigat ca și cum ar fi fost Nigeria. E și un stereotip – europenii vorbesc des despre tot continentul nostru de parcă ar fi o singură țară – dar Africa chiar crede în unitatea asta. <We are one, we are one>, ni se tot repetă de peste tot și cred că s-a văzut asta la Mondialul din Africa de Sud. După succesul nostru, m-a sunat imediat un prieten din Kenya să mă felicite. Fotbalul e una din forțele care ne tot trag unul către celălalt.‟

*

Deși uneori pare că presa occidentală s-a preocupat mai mult cu subiectul ăsta decât cea din Africa, echipelor africane nu le-a scăpat contextul sumbru în care s-a pregătit turneul din Rusia. Fundașul Will Troost-Ekong vorbea deja din primăvară despre discuțiile purtate între coechipierii săi: „Dacă ne vom confrunta cu rasism, va trebui să luăm o decizie împreună.‟

E o temă care-l face pe Jeff să-și măsoare cuvintele, dar fără să pară ezitant: „Da, mi-am făcut puțin griji pentru ei. Știm cu toții ce reputație au fanii ruși și cred că s-a discutat mult în echipă despre cum să nu reacționeze la provocări. Și eu le-aș fi spus același lucru: să-și păstreze calmul și să nu se lase afectați. Cred că jucătorii europeni ar trebui să facă mult mai multe împotriva fenomenului ăsta. Să-și arate mai des disprețul față de gesturi și scandări rasiste, acolo de pe teren, când se întâmplă.‟

S-au jucat deja peste o jumătate din meciuri și, din fericire, am avut de povestit aproape numai lucruri bune. Întâi doar curioși, apoi tot mai călduroși, rușii s-au dovedit a fi gazde primitoare în majoritatea locațiilor și totul s-a transformat într-un masiv schimb cultural pe ritmuri de dans.

„Am un prieten care a zburat săptămâna trecută în Rusia. Mi-a tot trimis poze și filmări, cum petrece alături de islandezi și ruși. Cred că e beat tot timpul,‟ râde Jeff. Cu atât mai mult dacă Nigeria schimbă cursul istoriei întâlnirilor cu Argentina (ora 21.00, pe TVR).

 

#NGA will meet #ARG for the FIFTH time at the #WorldCup tonight.

The last time both sides met at the global finals, @Ahmedmusa718 netted a brace…#NGAARG pic.twitter.com/pLdjsIIZv8

— FIFA World Cup (@FIFAWorldCup) June 26, 2018

Iată calculele și scenariile de calificare pentru Grupa D

-Croația e deja calificată, are nevoie de un punct cu Islanda (aceeași oră 21.00) pentru a fi sigură de primul loc. Cu golaverajul lor, croații ar putea probabil și pierde, și tot ar câștiga grupa.

-Dacă bate Argentina, Nigeria merge mai departe. Africanii s-ar califica și cu egal, dacă Islanda n-ar bate Croația.

-La rândul ei, Argentina trebuie să bată Nigeria și să spere că Islanda nu trece de Croația. Dacă și nordicii câștigă, Messi și ai săi trebuie să câștige la o diferență mai mare, de vreme ce golaverajul Argentinei a fost prăpădit de Croația. Știți deja ce se întâmplă în caz de egalitate de puncte și golaveraj identic: se numără cartonașele. 

-Islanda trebuie să bată Croația și să spere că Nigeria nu învinge Argentina. Dacă Nigeria face egal, Islanda trebuie să câștige la cel puțin două goluri diferență pentru a-i egala golaverajul. Dacă numerele sunt la fel, Nigeria are avantajul meciului direct. Dacă Argentina bate Nigeria, Islanda trebuie să bată Croația la cel puțin aceeași diferență de scor pentru a fi sigură de locul doi.