Mondialul lui „nea Ando”: „Nu ne ajunge o singură academie, cea a lui Hagi. Ne trebuiesc 100, dacă vrem să avem performanțele Croației!”

Ciprian Rus 16 iulie 2018
Fast

Noul Lead se poziționează mai clar în ochii publicului ca o publicație digitală concentrată pe sport, pe poveștile și personajele lui autentice. Folosim sportul pentru a transmite valori și idei prețuite de publicul nostru țintă și pentru a-l inspira.

Împarte cu alții acest articol

Foto: Sport Pictures

Acum 28 de ani era în iarbă, la Mondialul italian, jucând împotriva unor legende ca Dasaev, Maradona sau Roger Milla și alături de alte legende, ale noastre, ca Gică Hagi sau Gică Popescu.

Campion în România cu două echipe, Dinamo și CFR Cluj, și cu experiență în posturi-cheie din fotbalul nostru, Ioan Andone a privit cu ochiul specialistului Mondialul din Rusia.

Ca mulți dintre noi, a rămas repede fără favorită la acest turneu final, așa că, până la urmă, a îngroșat rândurile celor care au ținut cu Croația în ultimul act al competiției. De ce au ținut românii cu Croația și, dacă tot au ținut, ce au de învățat de la echipa micului stat balcanic ca să ajungă, la un moment dat, să depășească performanțele generației ’90?

Cum vi s-a părut Mondialul din Rusia, per ansamblu? Ce concluzii putem trage despre cum s-a jucat? Care ar fi tendințele desprinse din acest turneu?

Ce nu mi-a plăcut a fost faptul că echipe mari, precum Germania, Argentina, Brazilia, au plecat acasă prea repede. Eram obișnuit cu ele prin semifinale. Suprizele pentru mine au fost Belgia și Croația. Nu m-a mirat că a câștigat Franța, pentru că au avut o organizare defensivă extraordinară. A fost una dintre cele mai organizate defensive de la acest Mondial!

Ce ar fi de analizat, în timp, cu statisticile în mână, este faptul că multe meciuri au fost decise în ultimele minute de joc. Mie asta mi-a sărit în ochi, iar explicația pe care o am la îndemână, acum, e că se lucrează foarte mult din punct de vedere mental. Trebuie văzut și cum s-au dat golurile, pe contraatac, din lovituri libere, ca să ajungem la concluzii clare.

Ce jucători ați remarcat la Mondialul din Rusia?

Am văzut că l-au dat pe Luka Modric jucătorul Campionatului Mondial, dar, în opinia mea, la fel de bine putea câștiga acest titlu și Eden Hazard, care și el a pierdut tot un meci cu Franța, doar că în semifinale, nu în finală. Cei doi nu sunt revelații, sunt confirmări, pentru că noi știam foarte bine ce pot Modric și Hazard. Ei, însă, spre deosebire de alți jucători mari, au confirmat la acest Mondial.

Cu cine ați ținut la acest Mondial?

Până la urmă, am ajuns să țin cu Croația (râde)…

Mulți români au ținut cu Croația. De ce credeți că s-a întâmplat asta, doar ei ne-au scos la ultimul nostru Mondial, în 1998…

Au ținut pentru că și ei, ca și noi, sunt o țară mică, în comparație cu marile puteri ale fotbalului mondial. Acum, că tot am apreciat ce au făcut croații la acest turneu final, ar trebui să și copiem lucrurile bune pe care le fac ei în fotbal. Să copiem organizarea, să vedem cum se muncește la ei la juniori, cum se muncește la copii, să vedem ce infrastructură au ei la grupele mici și să facem și noi la fel. Ei, cu o populație de 4 milioane și ceva de oameni au ajuns în semifinale și finală de Mondial, noi, care suntem aproape 20, de ce nu putem?

Cum vi s-a părut generația lor de azi – mai bună sau nu decât cea cu care ați jucat în 1998?

Clar, generația de azi mi se pare mai bună decât cea care ne-a scos pe noi în 1998. Că tot am ajuns aici: uite, ei au scos o generație încă mai bună în 20 de ani, iar noi nu mai avem nimic după „Generația de Aur”. De ce? Eu cred că răspunsul ține de infrastructură. La noi, centrele de copii și juniori sunt la pământ. Nu avem decât o singură academie adevărată, cap-coadă, cu zece terenuri, cu hotel, cu psiholog, cu școală, cu tot ce trebuie – Academia lui Gică Hagi. Cu una nu poți face față. Ar trebui să avem minim 100 în România, la populația noastră. 100 de academii făcute ca lumea, toate echipele de tradiție ar trebui să aibă o academie proprie.

Am jucat cu Danemarca și Polonia în preliminarii. Cum vi s-a părut, ca să facem o comparație cu ce am fi reușit noi în locul lor…

Polonia a fost dezamăgitoare, Danemarca mai bine. Iar noi am jucat mai bine contra danezilor. Dar e greu de spus ce am fi făcut noi acolo. Fiecare adversar e diferit, fiecare meci e diferit. Nu ne putem pune noi în locul lor.

Ce șanse dați selecționatei noastre în Cupa Națiunilor, care va începe în septembrie?

Dacă vom continua pe aceeași linie pe care a avut-o în ultimele meciuri, chiar dacă au fost și meciuri amicale, avem o șansă. Dar eu cred că tot nu suntem favoriți împotriva Serbiei.

României i s-a tot reproșat că nu joacă mai spectaculos. Stilul acesta de la Cupa Mondială, cu mare accent pe organizarea defensivă, ne prinde mai bine?

Ca să joci spectaculos, trebuie să ai jucători de mare calitate. Dacă nu îi ai, te organizezi în apărare și înveți să joci pe contraatac, exersezi loviturile libere. Te descurci cum poți și scoți maximum din ce ai la îndemână. Nici Franța, care are jucătorii pe care îi are, nu a venit la Mondiale chitită să facă spectacol…

Happening now