Patrick Gânțe: olimpicul de pe „Olimpico” face pasul spre fotbalul mare. Povestea unui tânăr fotbalist care mizează pe „100% muncă”

Ciprian Rus 30 august 2022
Fast
Împarte cu alții acest articol

Se prea poate să fi ratat transferul de luni al unui internațional român de juniori de la AS Roma, unde a jucat ultima oară, cu succes, la echipa U18, în prima ligă din Austria, la TSV Hartberg: dacă nu sunt implicați în tranzacție Gigi Becali, Mihai Rotaru sau Adrian Mititelu, știrea e condamnată să treacă direct pe sub radar.

Cu atât mai mult dacă e vorba despre un băiat care nu a jucat în Liga 1. Dar poate că, printre multe alte detalii, a fost și aceasta o șansă pentru Patrick Gânțe. În mai anul acesta, când am vorbit cu el, la Roma, am descoperit un fotbalist cu totul special: e momentul cel mai potrivit să-l cunoaștem mai bine pe unul dintre cei care pot schimba, în fine, imaginea tânărului fotbalist român în străinătate.

*

Patrick e un altfel de fotbalist. Prima lui grijă când am vorbit cu el, pe când încă juca la Roma U18, a fost cum voi ajunge la locul interviului: Roma e uriașă, iar el stătea într-un hotel în sudul extrem, aproape de centura ocolitoare. Și-a cerut scuze că nu poate veni înaintea mea, dar mașina cu numere de Bihor, pe care o conducea de câteva luni, de când împlinise vârsta majoratului, era în service.

Patrick e un altfel de fotbalist român, de fapt: primul lucru pe care îl remarci la el e statura impozantă – la 1,93, cu detentă foarte bună, e mereu cu un cap deasupra adversarilor, uneori chiar și a portarilor cu care se luptă pentru minge în marginea careului de 6 metri. Dar Patrick nu e doar înalt, ci și foarte bine legat. O prezență atipică în tricoul loturilor de juniori ale României, printre colegi mult mai firavi și mai puțini dedați cu rutina sălii de forță.

Patrick e un altfel de fotbalist. Olimpic la Matematică „pe județ”, tânărul fotbalist are deja un loc asigurat la Universitatea din Oradea datorită performanțelor sale la învățătură din timpul liceului. „Tocmai ce am venit de la antrenament, iar după discuția noastră mă apuc de citit. Am de predat două eseuri cât de curând…”, îmi spunea Patrick acum câteva luni, cumva încurcat, cu o timiditate cu totul contrastantă cu statul său de junior al unei academii și al unei echipe precum AS Roma.

Patrick e un altfel de fotbalist – cel mai probabil – și pentru că saltul de la Bihor la Roma nu i s-a urcat la cap. Poate să-l fi ajutat și faptul că n-a ajuns prin vestiarele cu fițe din Liga 1. La Academia Romei, unde sunt copii din toate colțurile lumii, e o concurență teribilă, iar dacă nu realizezi singur asta, au grijă cei de acolo să ți-o spună clar: la AS Roma, numai cu talentul nu ajungi nicăieri.

Patrick Gânțe știe mai bine ca oricine cum e cu raportul dintre muncă și talent. Dacă marile genii ale celui mai frumos sport se alintă, uneori, repetând locul comun cu „1% talent și 99% transpirație”, Patrick îți spune franc, din primul moment, că la el a fost nevoie de 100% muncă. „Imaginează-ți că, la primul club de juniori la care am jucat, erau două echipe la grupa mea de vârstă, iar eu nu eram titular nici la cea de-a doua!”, se amuză Patrick.

Chiar dacă n-a simțit atingerea magică a talentului, Patrick a simțit tot timpul în jurul său „drive”-ul pasiunii. L-a inspirat chiar tatăl său, fost jucător de fotbal în tinerețe, care îl lua mereu la meciurile „pe sintetic” cu prietenii săi. Înconjurat de bărbați atenți și dedicați, care au avut mereu un sfat bun pentru el, Patrick a prins curaj. Și a văzut cât de mult poți evolua dacă știi să asculți și dacă încerci, zi după zi, să faci mai bine o preluare, să tai mai bine o centrare, să finalizezi mai puternic cu șiretul ori să pui stângul când timpul nu-ți mai permite să faci preluare.

„Pe la 6-7 ani m-am apucat mai serios. La început nu eram talentat, doar prin multă muncă am ajuns aici. Dar mă simțeam bine jucând, și asta m-a făcut să continui. Plus că ieșeam des cu Tati, ne antrenam împreună, iar asta mă motiva”.

Ca să progreseze cât mai rapid, Patrick a lucrat, de pe la 11 ani, cu antrenor personal și cu preparator fizic – o raritate, s-o recunoaștem, în fotbalul nostru. Din acel moment, a simțit deja că fotbalul poate fi mai mult decât o simplă pasiune. Simțea, pur și simplu, cum crește ca jucător: „Începusem să lucrez în particular, iar după vreun an și jumătate, am avut un turneu la Brașov și am jucat finala cu Dinamo București. Am dat ambele goluri și am luat trofeul pentru cel mai bun jucător al turneului”.

„La început eram extremă, pentru că eram slăbuț și alergam destul de repede. Luam mingea în tușă, o dădeam pe lângă fundaș și fugeam după ea (râde). La 13 ani, antrenorul Florin Fărcaș a zis să joc vârf. Eram deja destul de înalt și pusesem și masă musculară pe mine. Așa am devenit atacant central, poziție care îmi potențează cel mai bine calitățile”, povestește Patrick.

A debutat la seniori la numai 14 ani, vârstă la care a și marcat într-un meci de Cupa României. După mai mult de 100 de reușite la nivel de juniori în tricoul lui CA Oradea, a fost transferat de AS Roma în toamna lui 2020. După ce a trecut cu bine peste lunile grele de pandemie și peste programul de școală online din România, Patrick și-a făcut loc ca titular în formația U18 a Romei, pentru care a marcat 7 goluri și a oferit două pase decisive.

Într-o societate în care sportul de performanță și școala făcută serios sunt opțiuni ireconciliabile, Patrick Gânțe a reușit să facă performanță și la Matematică, nu doar la fotbal. „Sincer, ușor nu a fost”, recunoaște Patrick. „Ziua trebuia să mă concentrez pe antrenamente, pe pregătirea fizică, iar seara era pentru teme. La Literatură mi-a fost tot timpul mai greu, că e mult de citit, dar Matematica o fac chiar cu plăcere”, spune Patrick. 

Înainte de transferul la Roma, Patrick Gânțe a obținut locul III la Olimpiada de Matematică în Bihor. „Chiar simt că Matematica mă ajută să văd mai bine spațiile în teren…”, îmi spunea tânărul atacant român, care a îmbrăcat deja tricoul Naționalelor U15 și U16 ale României, pentru care are 3 goluri în cinci jocuri.

„Cei de la Academia Romei nici nu concep să nu faci școală, chiar promovează să ne ținem de școală. M-au lăsat să plec acasă de câte ori am avut teze sau examene importante”, îmi povestea Patrick. Experiența de doi ani la Roma l-a ajutat să se dezvolte nu doar ca jucător. „Sunt o mulțime de culturi aici, simți că te dezvolți ca persoană. Vorbești cu oameni din toate colțurile lumii. Am colegi din Africa, din Australia, Suedia, Norvegia, Slovenia, Spania, Anglia. Avem brazilieni, greci, doar din Asia cred că nu avem colegi”.

*

Pentru tânărul jucător român de 18 ani, AS Roma – care l-a păstrat în coproprietate pe Patrick – e de-acum o etapă în lungul său proces de dezvoltare și progresie. Pasul spre fotbalul de seniori, într-o ligă sobră și exigentă precum Bundesliga austriacă, e unul uriaș. Dar un uriaș el însuși, la cei 1,93 ani săi, Patrick Gânțe are toate datele să reușească. Acolo unde tinerele vedete ale Ligii 1 au eșuat în serie, acuzând eterna inadaptare la fotbalul serios, Patrick are ocazia să fie mai mult decât o excepție, după cum îl recomandă felul său de a fi; are ocazia să devină un exemplu. Să vrei să ajungi un nume respectat în fotbalul european cu 100% muncă, iată o variantă inedită în fotbalul nostru, unde unii se ratează cu 99% talent.

 

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Happening now