România își face treaba, câștigă în Muntenegru, închide pe plus prima ediție a Ligii Națiunilor. Totuși, va avea un drum complicat spre Euro 2020

Lead.ro 20 noiembrie 2018
Fast
Împarte cu alții acest articol

E bine, se putea și mai bine. E primul gând după acest 1-0 cu Muntenegru, o victorie care pune punct unei campanii solide în Liga Națiunilor, dar care lasă și loc de regret: acest loc 2 (fără înfrângere) nu deschide un drum ușor spre Euro 2020. Ne-a mai lipsit un gol.

*

La Podgorica, oraș căzut sub o ploaie apăsătoare, ca să nu-i spunem „potop“, într-un meci pe care era nevoită să-l câștige măcar pentru a spera la un drum mai ușor spre Euro 2020, România a început tare, și-a făcut rost de trei-patru ocazii în primele cinci minute, a presat bine la centru și, în general, a arătat foarte clar că vrea. Că n-a ajuns aici să aștepte. 

Asta a fost evident și din formația de start a lui Contra, rămas fidel așezării din meciul cu Lituania: 4-2-3-1 cu un singur închizător, Anton, în spatele celor cinci jucători de atac. Vârf împins n-a mai fost tânărul George Pușcaș, înlocuit de mai experimentatul Țucudean, iar pe benzi au apărut mai defensivii Toșca și Manea, în locul lui Bancu și Benzar.

Dincolo,  Muntenegru s-a prezentat cu cinci absențe grele și s-a chinuit vreo 25-30 de minute să echilibreze mijlocul terenului, un mijloc de unde Chipciu a pătruns curajos pentru o altă mare ocazie a României, în minutul 20.

De aici încolo, muntenegrenii și-au amintit că joacă acasă, au încercat și ei poarta, iar Toșca a blocat excelent o centrare periculoasă de pe dreapta, la prima acțiune mai răsărită a echipei cu care România se duela pentru locul 2. 

Și apoi, chiar înainte de pauză, într-o perioadă în care jocul alunecase puțin spre întâmplător, Țucudean s-a decis să-și încerce norocul de la distanță. A șutat tare și pe jos, mingea a sărit din gazonul ud, a alunecat printre brațele portarului Petkovic și s-a rostogolit plictisită în poartă: 1-0 pentru România! Și la scorul ăsta, alături de egalul de la pauză dintre Serbia și Lituania, echipa națională trecea pe locul 1 în grupa ei.

Bucuria asta a durat doar câteva minute, căci Serbia, grație unui autogol, a deschis scorul cu Lituania și a revenit pe primul loc și a luat în primire acest loc de play-off – cu semifinale și finală – care poate duce, și încă destul de simplu, la Euro 2020. Și-n vreme ce sârbii și-au asigurat acest loc ducându-se la 2-0, 3-1 și apoi 4-1, România a început să apese și ea pe accelerație. Alte două-trei ocazii serioase, cea mai mare la șutul lui Keșeru, prin minutul 60, ocazii care i-au trezit la viață și pe muntenegreni. O contră aici, o contră dincolo și, din nimic, cu generozitatea arbitrului, Muntenegru a primit penalti în minutul 70. Un gol ar fi secătuit speranțele naționalei la un culoar ceva mai simplu spre Euro, și Tătărușanu n-a fost de acord cu asta: a plonjat perfect la stânga lui, a parat șutul tare al lui Jankovic și a păstrat România în calcule.

Cu un ochi pe meciul Scoția – Israel, unde așteptau victoria gazdelor, eventual la scor mai mare de 3-2, atât cât s-a încheiat, Contra și ai lui n-au mai găsit energie și pentru golul al doilea, o reușită care ar fi mutat România pe un culoar mai avantajos spre Euro.

În final, echipa națională încheie cu bine această primă ediție a Ligii Națiunilor – 12 puncte, trei victorii și trei egaluri, unul dintre ele, cel de acasă cu Muntenegru, foarte costisitor; mai mult, întregul an 2018 a arătat bine, cu siguranță mai bine decât anul precedent. Singurul regret? România nu primește mare lucru pentru acest loc 2.

Urmează calcule și concluzii.

Ce știm acum

Dacă ar fi câștigat la două goluri distanță cu Muntenegru – și ocazii au fost – România ar fi ajuns în a treia urnă valorică pentru tragerea la sorți a grupelor preliminarii pentru Euro 2020. Așa, naționala va merge în a patra urnă valorică, și asta complică și mai mult drumul spre turneul final.

Cealaltă cale, prin Liga Națiunilor, nu e nici ea simplă.

Așa cum știi, câştigătoarele celor patru grupe ale Diviziei C se califică în eşalonul al doilea valoric (Divizia B, pentru următoarea ediţie (2020) a Ligii Naținunilor, iar echipele situate pe ultimele locuri (Lituania, în cazul nostru) vor ajunge în eşalonul al patrulea. Apoi vor urma preliminariile obişnuite ale Campionatului European.

După stabilirea ţărilor calificate la turneul final din 2020 din preliminarii (care încep la anul și se desfășoară în formatul clasic), cele mai bune patru echipe necalificate la Euro din eşalonul României (câștigătoarele grupelor sunt Serbia, Scoția, Finlanda și Norvegia) vor participa la un play-off cu semifinale şi finală în urma căruia câştigătoarea va obţine și ea locul pentru Campionatul European.

Asta înseamnă că dacă sârbii și alte două câștigătoare de grupă în Divizia C se califică din preliminarii și România nu, atunci echipa națională ar putea avea și opțiunea acestui play-off în patru, programat între 26 şi 31 martie 2020. Din păcate, naționala este clasată în urma altor două naționale clasate pe locul 2 în grupele lor: Bulgaria și Scoția.

Tragerea la sorţi pentru play-off va avea loc la 22 noiembrie 2019. Jocurile se vor disputa într-o singură manşă, pe terenul echipei cu rezultate mai bune în Liga Naţiunilor. Învingătoarele vor juca finala pentru Euro 2020, iar gazda va fi stabilită prin tragere la sorţi.

Euro 2020 se va juca în 12 orașe europene, între ele și Bucureștiul. Dacă se califică la European, România, fiind considerată țară-gazdă, știe deja că va fi distribuită în Grupa C, alături de Olanda – în caz că olandezii se califică și ei.

La Euro 2020 vor participa 24 de țări: primele două clasate din cele 10 grupe din preliminarii și cele patru câștigătoare ale turneelor de tip play-off (câte unul pentru fiecare divizie) desprinse din această primă ediție a Ligii Națiunilor.

Primele gânduri

Din septembrie 2017 n-a mai pierdut echipa națională a României un meci oficial. Atunci, înfrângerea prăfuită din Muntenegru, un 1-0 în care „tricolorii“au reușit un singur șut pe poartă, a adus și înlocuirea lui Christoph Daum cu Cosmin Contra. După toate indiciile, a fost o mutare inspirată.

La un an distanță, naționala lui Contra a fost învinsă o singură dată – în amicalul cu Olanda, renăscută și ea în ultima vreme – în cele 13 meciuri jucate de atunci. Între ele au fost câteva jocuri-test bune, și aici intră victoriile cu Chile, Suedia sau Finlanda, dar mai ales câteva meciuri oficiale, cele din Liga Națiunilor, în care această echipă a reușit să-și apropie din nou suporterii. Nu neapărat printr-un „joc-șampanie“, cum am văzut mai degrabă la naționalele de tineret, dar printr-un fotbal serios, jucat cu multă ambiție. Poate ăsta e și principalul merit al lui Contra în primele lui 12 luni pe banca României – a reușit să aducă dorință și curaj. Asta nu-i treabă simplă, dar de-acum e nevoie de straturile următoare. Peste această „bază“ trebuie așezate cu atenție noile idei și noile generații, jucători care pot aduce (și) mai multă fantezie, (și) mai multă intenție în joc.

Așa cum scriam recent, poate că nu lipsa de rezultate ne-a plictisit și ne-a înstrăinat de echipa națională (sau de fotbalul românesc), ci mai repede lipsa ideilor. Echipele noastre au jucat – și asta de ani buni – fără zvâc; am mai avut jucători serioși, oameni care și-au făcut treaba, dar fotbalul trebuie și jucat, nu doar rezolvat. Pe teren nu e vorba doar de sarcini și responsabili de proiect; nu e de-ajuns să termini ziua de lucru – meciul – fără greșeală. Asta e doar prima condiție, nu ultima. În final, fără jucători curajoși și creativi, fără echipe care-și propun să facă, nu să desfacă, suporterii se plictisesc de moarte. Așa că marea încercare, principala răspundere a celor care formează azi, acum, generațiile de mâine, asta este: să (se) joace pentru a da gol, nu pentru a pleca din vestiar cu liniștea că „uite, domnule, că n-am greșit. Am jucat corect“. 

Or avem acum dovezile că ideile și curajul s-au întors la echipa națională. Sunt pași obligatorii, dacă e să revină și performanțele.

Foto: Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Happening now