În vestiarul României se regăsesc în prezent trei generații. Sunt numele grele, care parcă joacă de-o veșnicie în tricoul galben: Valentina Ardean-Elisei, căpitanul în vârstă de 33 de ani care-a fost în teren și la locul trei mondial din 2005 și la bronzul european din 2010; portărița Paula Ungureanu, 35 ani, cu aceleași rezultate în palmares, plus recordul românesc de a fi prima jucătoare care s-a calificat în primele opt echipe ale Ligii Campionilor cu patru formaţii diferite. Și, desigur, Aurelia Brădeanu, cea mai experimentată jucătoare din lotul nostru, cu 16 turnee finale bifate, dintre care două ediții ale Jocurilor Olimpice. La 36 de ani, cea poreclită Mica a anunțat deja că după ediția din vară, de la Rio, se va retrage.
Deși unii s-ar întreba de unde mai au energie și motivație să joace, după o viață de lupte pe teren și accidentări, orice întrebare dispare când le vezi cât de montate intră pe teren. Elisei, care a fost desemnată cea mai bună extremă stânga a Campionatului Mondial, aleargă și plonjează de parcă ar avea trei plămâni; Ungureanu pare mai în formă ca niciodată, iar despre Brădeanu, antrenorul Ryde spunea recent că în ultimele meciuri a jucat, mai ales în defensivă, mai bine decât a făcut-o tot anul.
Experiența lor aduce în echipa României un plus de echilibru și siguranță, pe care îl transmit și tinerelor din lot. Cum a fost înainte de prelungirile sfertului de finală cu Danemarca, când Elisei a trecut pe la fiecare jucătoare, îndemnându-le să respire și să creadă în victorie. Tot Elisei e cea care le strânge mereu în cerc, atentă să nu lipsească nimeni din staff, pentru strigătul care le-a unit, și cea care, împreună cu Cristina Neagu, a venit cu ideea discuției în care fetele s-au deschis și și-au găsit echilibrul ca echipă.
Apoi, în linia a doua, sunt jucătoare ca Oana Manea, Cristina Neagu, Ada Nechita sau Melinda Geiger, care la 27-30 ani se găsesc la apogeul carierelor. Au acumulat suficientă experiență și ani pe teren cât să știe să gestioneze turnee și momente dificile și simt încă foamea de rezultate și pofta de joc care le împinge să-și propună ținte tot mai înalte.
Iar noul val, tinerele care sunt la primele selecții sau care abia acum încep să prindă minute în teren, aduc un suflu proaspăt de energie, o viteză în plus și uneori, noi soluții. Jucătoare ca centrul Eliza Buceschi (22 ani), care a devenit un element de bază în primul șapte, interul Gabriela Perianu (21 ani), despre care Ryde a spus după meciul cu Norvegia că o vede în viitor ca una din cele mai bune jucătoare defensive din lume, extrema stângă Ana Maria Tănasie (20 ani), care a impresionat prin încrederea cu care a debutat la un turneu final, Mădălina Zamfirescu (21 ani), și ea debutantă, sau portărița de aceeași vârstă Denisa Dedu.
Iar în centrul acestui mix de generații și personalități a fost o jucătoare care și-a dorit mereu mai mult. Echipa s-a ridicat în jurul și cu ajutorul Cristinei Neagu.