PR-ul, online-ul și dopajul

Cazul Corona Brașov e binecunoscut: în noiembrie 2019 au apărut online niște fotografii „de promovare” a unei clinici din Brașov, în care handbaliste din localitate erau surprinse apelând la terapie laser intravenoasă, o metodă interzisă de WADA, organismul care supraveghează fenomenul dopingului în lumea sportului. Scandalul s-a lăsat cu excluderea Coronei din campionat și cu suspendări care au afectat jucătoare importante din campionat și, indirect, performanța echipei naționale de handbal feminin.

Poveștile Cristinei Laslo și Elizei Buceschi merită citite, dacă vrei să înțelegi mai bine ce li s-a întâmplat și prin ce au trecut.

Un caz aproape identic a apărut, toamna trecută, în Liga 1: pornind tot de la niște imagini publicate, de data asta, chiar de o clinică medicală, trei fotbaliști cu nume din campionatul nostru, Kehinde Fatai, Alexandru Ioniță și Takayuki Seto, toți de la Astra, au intrat în atenția Agenției Naționale Anti-Doping (ANAD). Cum se întâmplă de fiecare dată în astfel de cazuri, oficialii Astrei Giurgiu au dat imediat asigurări că totul e în limitele legilor sportive.

Între timp, informații despre audierile conduse de ANAD la mijlocul lunii ianuare indică faptul că Alex Ioniță, talentatul jucător pe care CFR a dat un milion de euro acum câțiva ani, ar fi recunoscut acuzele (ceea ce nu-l conduce implicit de la greșeală la intenție) și ar fi dat investigatorilor informații consistente despre tot ceea ce s-a întâmplat. Dacă cei trei vor fi găsiți vinovați, Astra Giurgiu riscă excluderea din Liga 1.

În fața noilor informații, conducerea Astrei s-a delimitat imediat de cei trei jucători, pe care amenință că îi va da în judecată pentru prejudicii de imagine și despre care spune că au acționat pe cont propriu. Nu e limpede dacă cei trei au apelat de capul lor la vitaminizarea intravenoasă – acest lucru va trebui să îl clarifice Agenția Națională Anti-Doping. Dar, în sine, faptul că trei jucători cu mare experiență și care au jucat la cel mai înalt nivel au căzut în această capcană a folosirii de metode incerte ridică semne de întrebare privitoare la etica sportivă din Liga 1, pe de o parte, și la educația anti-doping de la noi.

La fel de serioasă este și discuția despre cum se fac verificările anti-doping în sportul românesc. Pentru că – vedem asta suprapunând cele mai sonore cazuri din ultima vreme – încălcările de regulament au fost depistate în urma unor greșeli grosolane de PR online. Nu doar că ceea ce făceau respectivele clinici era la limita sau dincolo de limita etică, sportivă ori medicală, dar își mai și făceau reclamă cu asta pe rețelele de socializare.

Întrebarea e: dacă, cumva, după două cazuri atât de flagrante, responsabilii de PR ai clinicilor medicale se vor abține să mai posteze online imagini cu sportivi cu diverse tratamente în venă, ne putem relaxa cu gândul că vom avea, în fine, un sport mai curat? Sau măcar mai matur, mai bine așezat lângă aceste regulamente care, odată încălcate, chiar și fără intenție, pot fie să frâneze dezvoltarea unor tineri, fie să încheie cariera unor sportivi și sportive cu experiență.

*

Atât atitudinea clubului Astra, care pune presiune pe jucătorii interogați de ANAD înaintea judecării cazului, cât și poziția unor binecunoscuți „oameni de fotbal” de la noi, care tind să bagatelizeze cazul, tot prin antepronunțare, dovedesc că mai avem mult de lucru până la a conștientiza seriozitatea unor astfel de derapaje.

Dacă un om interogat care își recunoaște greșeala e văzut ca „trădător”, cum ar trece un avertizor de integritate care ar dezvălui un caz de dopaj din vestiarul propriei echipe? Ce viitor ar mai avea el în fotbalul sau în sportul nostru?

Și, în final, întrebarea cea mai importantă: cum arată, de fapt, sportul nostru „offline”? Se ascunde ceva sub vârful de aisberg al unor postări de PR neinspirate? Să sperăm că nu.

Foto: Răzvan Păsărică / Sport Pictures