Brahim Diaz tocmai s-a prezentat suporterilor lui Man City. Verdictul: „one to watch!” Problema: Real Madrid ar putea să-l fure

Danny Coposescu 2 noiembrie 2018
Fast
Împarte cu alții acest articol

Pe 30 mai 1999, aproape 77.000 de suporteri anxioși se îndreptau spre Wembley pentru o finală uriașă. Întreg sezonul fusese un lung preludiu pentru acea după-amiază decisivă, în care două cluburi de tradiție își jucau viitorul. Unul dintre ele era Gillingham, care terminase pe locul patru în vechea Second Division, de fapt al treilea eșalon din fotbalul englez; cealaltă participantă la barajul de promovare era o anume Manchester City, pentru care anul petrecut în purgatoriul ăsta fusese un nadir absolut în istoria ei.

Pe 3 august 1999, în timp ce City începea campania din divizia secundă datorită play off-ului câștigat la penaltiuri, Brahim Abdelkader Diaz se năștea la Malaga, dintr-un tată cu rădăcini marocane și o mamă spaniolă. Cumva, destinele astea două s-au legat, într-un mod pe care probabil nimeni nu și-l imagina. Cu siguranță nu fanii care sărbătoreau pe atunci, mai ceva ca pe-un trofeu Premier League, revenirea în First Division. Și poate nici tânărul Brahim Diaz, care a trimis-o astă seară pe City în sferturile Cupei Ligii, marcând ambele goluri împotriva lui Fulham.

Brahim, Phil Foden, Oleg Zinchenko și portarul Arijanet Muric au primit șansa de a mai descărca din energia acumulată pe bancă sau la echipa de tineret. Cu toții, dar atacantul spaniol în particular, au profitat de ea. Prima răsplată a venit în minutul 18, după un șut deviat. Puștii lui City au roit furibund în jurul oaspeților toată seară: alături de Sane și Gabriel Jesus, n-au fost doar în centrul fiecărui atac, dar și cei dintâi plecați în contra-presing când s-a pierdut mingea.

Totuși, ce-i prea mult strică și uneori chiar a fost vorba de o supradoză de entuziasm adolescentin. Motivul pentru care campioana Angliei a terminat cu 65% posesie, 27 de șuturi, dar numai două goluri e că unele faze s-au transformat în runde impromptu de „freestyling‟. Ai fi zis că jucătorii lui City încearcă un fel de parkour fotbalistic, în care scopul e să ajungi la poarta adversă în cel mai creativ și neobișnuit mod cu putință. Dacă Diaz nu era acolo să bubuie un șut direct în vinclu, din mijlocul îmbulzelii, finalul meciului ar fi putut deveni alunecos. Fulham n-a arătat mai nimic în atac, dar n-ar fi fost nevoie decât de un singur moment norocos sau magic pentru a complica serios calculele pe Etihad.

Așa, singura veste proastă pentru Guardiola e încă o accidentare pentru Kevin De Bruyne, care a ieșit de pe teren cu o grimasă pe față. „Deocamdată, nu știm cât de grav e,‟ a spus catalanul. Asta nu trebuie să umbrească seara lui Brahim Diaz, omul meciului aclamat în picioare de un stadion întreg pentru prima dată în tânăra sa carieră. Cât de ironic ar fi ca tocmai acum, povestea începută în urmă cu 19 ani să mai ia o întorsătură. Cu câteva ore înainte de prestația asta, mai multe publicații britanice l-au dat ca și transferat la Real Madrid, de vreme ce a refuzat să-și prelungească o înțelegere care expiră vara viitoare. După pierderea lui Jadon Sancho, ar fi încă o lovitură grea pentru conducerea lui Man City. Mai ales după ce spaniolul le-a arătat tuturor ce poate.

 

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories