Bravo, signor Carlo!

Teodor Burnar 29 martie 2020
Fast
Împarte cu alții acest articol

În lumea fotbalului european există puţini oameni care merită apelativul de lord (în sensul autentic al cuvântului, nu în cel eufemistic, cooperatisto-mioritic, fie-i ţărâna uşoară păcătosului Jean Pădureanu). Unul dintre ei, într-o galerie în care îi mai includ, cu voia dumneavoastră, pe Giovanni Trapattoni, Marcelo Lippi, Arsène Wenger şi Sir Alex Ferguson, e Carlo Ancelotti. Poţi spune multe despre Ancelotti, dar nu că nu e un personaj elegant. Iar această eleganţă – intelectuală – a unui antrenor de fotbal nu doar poliglot, ci care a avut inteligenţa de a vedea şi dincolo de zăgazurile propriei meserii, mi-l face simpatic.

„Apa din laguna Veneției nu a fost niciodată atât de limpede și curată, aerul s-a schimbat, străzile goale sunt spectaculoase, ar fi fost cu adevărat frumos dacă nu ar fi depins de pandemie, dacă prețul plătit nu ar fi fost viețile spulberate a mii de oameni. Este un fel de rebeliune a Pământului împotriva Omului. Și dacă explodează și internetul, am reușit. Nu mai fiți sclavii smartphone-urilor și reveniți la relațiile personale”, a spus managerul italian al lui Everton într-un interviu acordat cotidianului roman Corriere dello Sport, în care îşi exprimă totodată convingerea că lumea fotbalului nu va mai fi niciodată aceeaşi după coronavirus.

Însă dacă discuţiile despre redimensionarea sportului şi a fotbalului mai pot aştepta, merită să reţinem câteva dintre ideile lui Signor Carlo, în a cărui ţară mor zilnic câteva sute de persoane, dacă nu o mie. Tragedia Italiei e înfiorătoare, şi să sperăm că nu se va extinde şi asupra fostelor colonii ale Romei, printre care şi noi. Însă Ancelotti, un vizionar în fotbal ca şi în viaţă, ne cere pe drept să privim partea plină a paharului cu pelin pe care-l bem în autoizolare.

Căci Carlo are dreptate. Turismul frenetic – inclusiv sportiv – pe care îl practicam, până de curând, nu mai era sustenabil. Sportul devenise o arenă a blazaţilor, în care excesul de evenimente se traducea în decuplarea cvasi-totală a (tele)spectatorului. Cum să te mai intereseze sportul, când ai, aproape zilnic, în direct la TV, cinci finale de Cupă Mondială la cinci discipline diferite (scuzată fie-mi hiperbola)? Chiar mulţi dintre sportivi deveniseră un soi de cerşetori de atenţie, fie a presei, fie a fanilor, fiind mai preocupaţi de TikTok-uri şi Insta Stories decât de arta lor: adică de sport.

Cât despre speranţa la colapsul internetului, cu siguranţă că o pauză (imposibilă acum, între patru pereţi) n-ar fi rea. Poate că atunci, campioana la tenis Simona Halep va culege mai mulţi admiratori decât campioana la box Anamaria Prodan, iar pravoslavnicul Gigi Becali va fi trimis în obscuritate. Vom fi văzut şi trăit prea multe, după un lung somn al raţiunii, ca să ne mai intereseze butaforiile şi bufonii.

*

În caz că ți-a scăpat, uite-l pe Ancelotti interesându-se, chiar zilele trecute, de soarta unui mai vechi fan Everton:

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories