Ce luptă! România se zbate din răsputeri, își revine în a doua repriză și învinge Spania! Urmează Ungaria, în meciul decisiv
Andrei Năstase 11 decembrie 2018
Cum va răspunde România după înfrângerea clară cu Olanda? Cât de adâncă e rana, cât de multă încredere s-a pierdut? Și unde s-ar situa potențialul unei echipe a României care a arătat excelent cu Germania sau Norvegia și deloc bine cu Olanda?
Cu astfel de întrebări pe masă, meciul cu Spania nici nu putea să vină mai repede. Și uite că (în sfârșit!) avem câteva răspunsuri. Cel mai important? Echipa națională știe să lupte. Și poate câștiga și când nu joacă grozav.
Dar acest 27-25 cu Spania ne-a arătat și că România nu s-a întors la nivelul din grupa inițială. Atacul n-a funcționat deloc în primele 15 minute, apărarea și-a revenit și ea târziu, curajul a lipsit în prima repriză. E bine că n-au lipsit dorința și puterea de luptă. România s-a zbătut, s-a chinuit, dar n-a renunțat. E mare lucru, însă victoria asta a consumat multă energie. Cât de multă a mai rămas? Vom afla foarte repede.
Meciul
Cu dezinvoltura echipei care nu mai are nimic de pierdut (e drept, nici de câștigat), Spania a alergat și a pasat cu o libertate contrastantă cu ezitările din echipa României. Unde ibericele au zburdat prin fiecare sfert de culoar lăsat liber, atacul României a părut blocat la nivelul arătat cu Olanda. Poate chiar mai jos.
Cele peste 10 mingi rătăcite (pase greșite sau forțări în atac) până la finalizare și câteva ratări din poziții simple au oferit Spaniei prima repriză cadou. Cu multe handbaliste care joacă sau au jucat în România, adversarele au acceptat generozitatea, iar Fernandez și Pena au reușit câteva pătrunderi consecutive pe partea dreaptă a apărării lui Ambros Martin.
La 5-1, după ce Neagu s-a făcut auzită în toată sala cu câteva strigăte de „Treziți-vă!“, Ambros Martin a cerut primul timeout: „Nu vă grăbiți, pasați cu mai multă răbdare (…) Și să închidem mai repede pe partea stângă a atacului lor. Vamos, Vamos!“, a strigat și spaniolul. De pomană, căci atacul a rămas blocat.
Un singur gol în primele 14 minute! Apărarea avansată, foarte mobilă, aproape antisistem a Spaniei ne-a încurcat la fiecare pas și fiecare pasă. Fără ritm și fără încredere în atac, numai Denisa Dedu, prin câteva intervenții mari de tot, au mai păstrat România aproape.
Și apoi, ca din senin, când Crina Pintea și Cristina Neagu au reușit primele lor goluri (minutul 15, respectiv 17), România a început să strângă scorul. Cu Cristina Laslo trimisă să astupe găurile de pe dreapta apărării, cu Neagu nervoasă, rea, și cu o apărare mult mai harnică, echipa României s-a agățat cumva de adversare.
Trei goluri consecutive au tăiat avansul Spaniei până la 8-6, șansele de 8-7 au venit și au trecut, iar Spania și-a regăsit ideile. După câteva goluri simple, toate eforturile din ultimele 10 minute au fost zădărnicite: 12-8 pentru Spania.
Noroc că din nou s-a ridicat Denisa Dedu, care a parat alte două mingi teribile și apoi a strigat din toate puterile „Haide! Haide!“. A auzit-o Neagu, care a inventat, ea știe cum, două goluri importante, al doilea în chiar ultima secundă.
La pauză s-a intrat cu 12-10 pentru Spania. Și cu sentimentul că s-ar fi putut mai rău.
Poate tocmai satisfacția că au reușit să limiteze daunele le-a ajutat pe jucătoarele lui Martin să iasă mai decise și mult mai curajoase de la vestiar. Pas cu pas, aruncare cu aruncare, Pintea, Neagu și Dedu au tras echipa înainte.
😍 Save the penalty, save the rebound! And look what it means to Romania keeper Dedu 👊@RFEBalonmano #ESPROU #ehfeuro2018 #guerreras #handballissime pic.twitter.com/IbdSfhTCKB
— EHF EURO (@EHFEURO) December 11, 2018
După 41 de minute chinuitoare, când dorința a fost mai mare decât putința, România a reușit să egaleze pentru prima dată: 15-15!
De aici încolo, apărarea avansată a Spaniei n-a mai arătat așa de înfricoșătoare. De ce? Pentru că în atacul României nimeni n-a mai prins mingea pe loc, ci în viteză. În plus, apărarea a început să închidă ușile, dovadă că, pe faza imadiat următoare, Neagu a cules mingea scăpată de adversare, a angajat-o perfect pe Florica, pornită iute pe contra din care România a trecut înainte. Spania a revenit rapid, dar ceva se schimbase în dinamica jocului.
Tot mai curajoasă, Cristina Neagu a găsit alte două-trei angajări pentru Pintea, energizată și ea, Crina le-a transformat în goluri, iar România și-a luat elan. Când Florica a marcat pe o nouă contră, abia a treia, Spania căzuse la trei goluri în spate: 20-17.
Încurajați și ei de revenirea favoritelor, cei 100 și ceva de români au început din nou să strige și să lovească în tobe. Când Spania a revenit la un pas, Melinda Geiger a răspuns cu primele ei două goluri, unul mai frumos decât altul.
La 24-21 pentru România (minutul 54), Spania s-a decis să atace fără portar până la capăt – dacă va fi nevoie. N-a ieșit prima schemă, dar pe contră Neagu a nimerit bara și-n loc de patru goluri distanță, Spania s-a apropiat la două. Mai mult, ca pentru a fi cât mai greu până la capăt, România a rămas în inferioritate. Că jucătoarele au rezistat în defensivă chiar și așa, asta e o dovadă în plus că echipa are caracter. Și are și experiență, după cum a dovedit Alice Ardean Elisei, ale cărei goluri au împins România peste linia de sosire: 27-25.
A fost o victorie obținută prin muncă, multă, multă muncă. Iar lacrimile Crinei Pintea, declarată jucătoarea meciului, vor sta mărturie pentru cât de grea a fost încercarea asta.
Peste 24 de ore urmează meciul hotărâtor cu Ungaria lui Kim Rasmussen: dacă nu pierde, România va fi sigură de prezența în semifinalele Europeanului. Dacă naționala României pierde, calculele sunt complicate.
© FOTO: Sorin Pana / Sport Pictures
