Ce meci, ce nebunie, ce revenire și ce calificare! România revine de foarte departe, bate Ungaria și se califică în Main Round-ul Mondialului!

Andrei Năstase 6 decembrie 2019
Fast
Împarte cu alții acest articol

Nimeni nu mai credea la pauză. Nimeni nu mai credea că fetele acestea se pot aduna pentru a oferi una dintre cele mai frumoase reveniri pe care le-am văzut vreodată. Și totuși, s-au adunat, au revenit de la 10-16 la pauză, au revenit iar și iar, într-o a doua repriză greu de urmărit, și după 30 de minute imense, au prins-o din urmă pe Ungaria, au câștigat la ultima aruncare și s-au calificat mai departe în grupele principale ale Mondialului din Japonia!

*

România și Ungaria au ajuns la ultimul lor meci din Grupa C a Campionatului Mondial conștiente că asta e ultima lor șansă pentru calificarea în Main Round. Și totuși, învinse și ele destul de clar de Spania (câștigătoarea grupei) și întrecute tot la limită de Muntenegru (locul doi), unguroaicele și suporterii lor aveau parcă mai multe motive de mulțumire: echipa lor a ajuns în Japonia fără probleme, proiectul început în 2016 de Kim Rasmussen arăta din ce în ce mai bine încă de anul trecut, așa că o eventuală ratare a grupelor principale se vede și mai rău de pe malul lor. Inclusiv jurnaliștii maghiari, în autobuzul care ne-a adus de la Kumamoto la Yatsushiro, erau optimiști: „Nu ne așteptăm să fie simplu, dar de data asta suntem optimiști. Credem că echipa joacă destul de bine și știm despre problemele României”, ne-au spus ei.

Dar calculele și problemele de dinainte de meci nu fac doi bani la ora jocului. Aici e vorba despre răspunsul și despre curajul unor jucătoare care au intrat în sală într-o stare de spirit cu totul diferită: jucătoarele României zâmbind și încurajându-se cu acele Haide, hai, fetele, haide! repetate pe multe voci, au arătat mai puțin tensionate decât adversarele din Ungaria. Cu o mască colectivă foarte serioasă, unguroaicele au intrat în alergare, într-un șir indian care s-a transformat, pentru trei secunde, într-un mic grup de încurajare. Din partea lor de teren nu s-a auzit nimic în timpul încălzirii; la poarta noastră, când din boxe a început una dintre piesele preferate ale echipei – Din toată inima, Voltaj -, încurajările României s-au auzit și mai tare. Au țipat toate fetele, au țipat tare – Haideee! – și apoi s-au adunat în cerc, cu mâinile pe după umeri, și-au spus câteva cuvinte și s-au ridicat într-un glas: Pentru cine luptăm noi? Pentru noi!

Meciul

România a început cu aceeași linie din meciul cu Muntenegru, dar cu Denisa Dedu, care a jucat în Ungaria și le cunoaște mai bine pe adversarele de azi, intrată în poartă.

Crina Pintea a ratat prima aruncare, Ana Maria Iuganu pe a doua, dintr-un unghi imposibil, și Ungaria s-a dus imediat la 2-0. Fără ritm în atac, pentru că Ungaria a ales să înceapă cu om avansat spre (nu chiar la) Neagu, și fără răspuns în apărare, România a alunecat ca la 0-4 după șase minute, moment în care Tomas Ryde n-a avut de ales și a cerut primul time-out.

Numai că seceta a continuat, Ungaria a răspuns pe un nou succesiv perfect – o schemă pe care Ryde și Costică Buceschi au observat-o și la meciurile anterioare al Ungairie – și scorul a ajuns la 5-0.

Primul gol al României a venit de la Gabi Parianu, o aruncare de pe picioare din centru, după ce Iulia Dumanska, intrată în locul lui Dedu, a apărat prima minge trasă la poarta României.

Dar Tomori și Kovacsics au răspuns cu alte două goluri bine lucrate, pentru a forța concluzia primelor 10 minute: România, timidă, cu multe ezitări, Ungaria, rapidă și foarte eficientă, cu goluri de pe toate pozițiile.

Una dintre puținele reușite din start au venit de la șapte metri, iar Neagu, cu propria transformare de la șapte și apoi cu o aruncare de la distanță a făcut 3-7. Au fost goluri reușite pe atacuri în superioritate, pentru că Ryde și Buceschi au decis – prin minutul 12 – să atace fără portar, cu Ostase al doilea pivot. Ea a făcut 5-8, dar Ungaria a ieșit repede din încercuire, cu un gol simplu din centru.

Crina și Neagu au colaborat pentru al doilea gol din șapte metri al României, dar Anca Polocoșer, puțin prea rea cu Kovacsics, a primit prima eliminare de două minute. 

Or contra unei echipe  ca Ungaria, care stăpânește perfect succesivul și joacă rapid pe contră, a rămâne în inferioritate e periculos: cu trei goluri în două minute, adversarele s-au dus la 12-6 și au stins imediat prima (și timida) încercare de revoltă a României. 

Sonia Seraficeanu a lansat-o pe următoarea, cu două goluri din extremă, dar Ungaria, cu circulația iute a echipei care joacă împreună de mai mult timp, a lovit de două ori de pe pivot. Și din nou diferență de șase goluri, 14-8, cu trei minute înainte de pauză.

Și au fost minute grele, cu Polocoșer și apoi Seraficeanu eliminate și ele, dar cu două goluri obligatorii pentru a avea ceva speranțe în partea a doua.

La vestiare s-a intrat cu un 16-10 în care și apărarea, dar mai ales atacul au arătat rău. Ungaria a reușit până aici, prin câteva mișcări simple, să scoată la lumină toate slăbiciunile României: în atac, fentele de ieșire la intercepție pe care interii Ungariei le-au făcut au fost suficiente pentru a tăia orice urmă de ritm dintr-un atac al României care a ajuns să stea prea mult cu mingea în mână. Și asta în puternic contrast cu pasele iuți ale unor adversare care au avut tot timing-ul care a lipsit României.

Blocată foarte bine, Neagu a reușit un singur gol din acțiune, și chiar dacă pasele ei pentru Pintea au fost mai multe, nici de pe pivot n-am reușit mai multe: un sigur gol, acela marcat de Ostase, pe un atac 7 contra 6. Că Iuganu și Seraficeanu au înscris de câte două ori, asta a fost singura jumătate de veste bună în primele 30 de minute.

Dar lucrurile urmau să se schimbe. Oh, și încă cum!

Tot Iuganu, dintr-o pasă sărită a lui Neagu, a deschis și a doua repriză, Pintea a marcat din centru, de pe picioare, și chiar dacă Ungaria a răspuns cu repunerile ei rapide (finalizate la fel de repede), aceeași Iuganu și apoi Pintea, cu primul ei gol, au adus România mai aproape: 14-18, o nouă minge recuperată și a doua eliminare pentru Ungaria, care n-a mai găsit atâta generozitate pe semicercul României.

Polocoșer, cu o agresivitate și o energie greu de egalat, a jucat la limita celei de-a treia eliminări – și a făcut-o foarte bine -, ea și colegele din centru au înșeles tot mai bine circuitele Ungariei, și când Crina a făcut 18-15, Kim Rasmussen, antrenorul cu care CSM câștiga Liga Campionilor în 2016, a cerut time-out.

De pomană, căci Dedu a scos de de la șapte metri, iar Neagu a transformat tot de acolo pe atacul următor. De aici încolo, suporterii români au luat-o razna, iar sala a părut că se face mai mică, tot mai mică pentru jucătoarele Ungariei, care au pasat și-au tot pasat în fața ușilor închise.

Numai că exact acum, în cele mai bune momente ale României (de la acest Mondial, nu doar din acest meci), am rămas în dublă inferioritate, o perioadă de care Ungaria avea parcă nevoie ca de aer.

Și adversarele au respirat o dată, de două ori, până când Polocoșer, Perianu și Dedu au decis că-i de ajuns. Ele au blocat următoarele două atacuri adverse, Neagu, Seraficeanu și iar Neagu au marcat dincolo, și scorul s-a strâns la 19-20. Ce revenire!

Ungaria a marcat, dar Seraficeanu, fără frică, dintr-un unghi minuscul, a marcat al șaselea ei gol, ultimele trei din pasele excelente ale lui Pristaviță, intrată nemaipomenit pe inter dreapta, de unde a scos alte două lovituri de la șapte metri pe care Neagu le-a transformat cu o liniște de speriat.

S-a intrat în ultimele 10 minute cu totul pe masă, dar prima ratare a lui Seraficeanu – culmea, din unghiul cel mai generos – a ajutat Ungaria să respire din nou.

Când Kovacsics a făcut 24-21 pentru echipa ei, Ungaria a părut să scape. Dar a răspuns Ostase, rămasă al șaptelea om din atac pentru minute bune, un al doilea ghimpe adânc înfipt în centrul apărării adverse.

Neagu a ratat șansa lui 23-24, Ungaria s-a dus din nou la trei goluri, iar foarte aproape să fugă (în sfârșit) cu meciul. Dar numărul opt al României n-a vrut să audă și a găsit al nouălea ei gol – tot de la șapte metri. Nu-mi amintesc să o fi văzut executând atât de bine aruncările astea, dar cine mai are timp să se gândească la asta.

Când orice ratare putea însemna sfârșitul, Pristaviță a ținut România aproape, Polocoșer a recuperat o nouă minge și Iuganu, neiertătoare, a adus din nou România aproape: 25-26, cu trei minute rămase de jucat.

Seraficeanu, cealaltă extremă care n-a cunoscut frica în a doua parte, a făcut același lucru pentru 26-27 și, cu 70 de secunde rămase pe ceas, Iuganu a egalat la 27! De unde, de unde a venit această revenire fantastică? De unde vine și unde a fost pîână acum nivelul ăsta arătat, cu atâta elan, în această repriză?

N-am avut timp să răspundem: România a recuperat altă minge (a câta!?) și a pornit pe atacul tuturor atacurilor: Pristaviță a scos un nou șapte metri, Neagu s-a așezat și…

Ne-am calificat, oameni buni! Această echipă ne-a demonstrat o forță imensă și ne-a scris o poveste de neuitat!

**

Calificată în Main Round când nimeni nu mai spera, România va întâlni Rusia, Suedia și Japonia în grupele principale. Primul meci e duminică, cu Rusia, antrenată de fostul selecționer Ambros Martin.

Rusia și Spania vor deshide grupa de șase cu maximum de puncte, 4.

Muntenegru și Suedia intră cu două, în timp ce România și Japonia pornesc fără puncte.

Franța, campioana europeană și mondială en-titre, învinsă astăzi de Danemarca, e marea absentă din Main Round.

Programul României în Main Round:

Duminică, 8 decembrie, 08:00 – România – Rusia

Marţi, 10 decembrie, 13.30 – România – Suedia

Miercuri, 11 decembrie, 11:00 – România – Japonia

Abonează-te la newsletter
Happening now