Danke, Bosz: Leverkusen o bate pe Bayern, îi dă o mână de ajutor lui Dortmund în drumul către titlu

Danny Coposescu 3 februarie 2019
Fast
Împarte cu alții acest articol

Weekendul acesta se anunța din start important în cursa pentru titlul german. Ce-i drept, același lucru s-ar putea spune despre fiecare etapă rămasă din sezonul ăsta atipic. O fi un clișeu să spui că fiecare meci de-acum încolo e o finală pentru Bayern, dar asta nu înseamnă că nu-i adevărat. Un status quo fortificat vreme de șase ani începe să se clatine: între Dortmund și Bayern sunt de-acum șapte puncte. Iar punctul cu care-a plecat Borussia de la Frankfurt s-ar putea să cântărească enorm în calculele de final.

În contextul bătăii (1-3) încasate de Bayern pe terenul lui Leverkusen, acest egal (1-1) face cât o victorie. Iar consecințele probabil că nu se vor opri aici. Colapsul bavarezilor în repriza secundă a fost alarmant. Și ce ironie că tocmai Peter Bosz, revenit în Bundesliga de ceva mai de-o lună, a fost în centrul evenimentelor.

Culmea e că Bosz e unul dintre motivele pentru care mulți încă nu îndrăznesc să-și pună toată încrederea în superioritatea lui Dortmund. Cine-și mai amintește cât de spectaculos au început galben-negrii în mandatul său și cât de subit s-au sufocat în aerul rarefiat de la vârf? Sigur, orice s-ar petrece mai departe, e greu de crezut că experiența asta se poate repeta sub Lucien Favre. Experiența elvețianului – și cea pe care a adus-o în lot – păzesc de asemenea catastrofe. În ceea ce-l privește pe antrenorul lui Leverkusen, rezultatul ăsta e va șterge o parte considerabilă din amintirile neplăcute lăsate pe Westfalenstadion.

În cazul lui Niko Kovac, întrebările se înmulțesc din nou. Ce s-o fi întâmplat la pauză, când oaspeții conduceau prin Leon Goretzka, omul cheie al returului pentru Bayern? Nu-i ca și cum toată partida s-ar fi desfășurat într-o singură direcție în prima parte, dar ocaziile semnificative au fost toate la poarta lui Lukas Hradecky. Și totuși, echipele au ieșit de la pauză de parcă scorul ar fi fost exact pe dos. Deloc preocupată de pericolul pus de tripleta Bellarabi- Volland-Bailey, campioana și-a abandonat propria jumătate cu o seninătate aproape inexplicabilă. Aproape.

E clar că ruptura s-a produs în minutul 53, când lui Sven Ulreich – înlocuitorul lui Neuer, accidentat la mână – i-a șuierat pe lângă ureche primul șut pus pe poartă de Leverkusen. Leon Bailey e un talent deosebit și cei 25 de metri distanță nu l-au descurajat să trimită o ghiulea pe colțul lung. Nu la fel de clară a fost însă reacția lui Bayern, care s-a azvârlit disperat în atac, ca și cum ar fi fost deja târziu în prelungiri. Încântați de hectarele de spațiu oferit pentru galop, jucătorii lui Leverkusen n-au stau pe gânduri. Următoarele două goluri au venit pe contre aproape identice, finalizate de Kevin Volland și rezerva Lucas Alario. Indiferent de lamentările lui Kovac, vulnerabilitățile s-au văzut de la o poștă. Și după șapte victorii la rând în Bundesliga, Bayern pierde nu doar meciul și poziția a doua în clasament, dar și contactul cu Dortmund, care are de-acum luxul să facă chiar și doi pași greșiți.

Și asta chiar dacă la Frankfurt, Dortmund și-a făcut și ea păcate. După un început grozav, desăvârșit de cursa amețitoare a lui Raphael Guerreiro și finalizarea lui Marco Reus, a urmat un festival de ratări ale aceluiași Reus. Căpitanul Borussiei a avut de trei ori șansa să închidă orice discuție; de trei ori a ratat. Și încă din poziții pe care le rezolvă de obicei și cu ochii închiși. Băieții lui Adi Hütter s-au îmbărbătat vizibil după fiecare ocazie risipită de adversari și au încheiat prima repriză pe val, după golul lui Luka Jovic.

După interval, tonul a scăzut, odată cu standardele lui Dortmund. Pasele au devenit împrăștiate, imaginația lui Jadon Sancho s-a transformat treptat în egoism și Paco Alcacer a rămas izolat între trei fundași. Cu altă ocazie, am discuta despre limitări periculoase.

Dar dacă și acum, când două puncte au rămas pe drum, Dortmund se poate bucura de un avantaj majorat, înseamnă că aspectele astea nu sunt neapărat fatale pentru obiective. Totodată, e imposibil să nu observi disciplina defensivă și structura bine-înrădăcinată a unei formații care nu mai oscilează între sublim și grotesc, ci stă pe un fundament suficient de stabil încât s-o facă favorită la titlu. Așa, chiar și egalurile pot fi trăite ca victorii.

 

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories