Man în Seria A: o sumă mare, o provocare și mai mare. Va fi Dennis primul din generația sa care va face saltul de calitate spre fotbalul de top?

Despre Dennis Man se vorbea ca despre o mare speranță a fotbalului nostru încă de pe când avea 15 ani. A ajuns la FCSB pe vremea când vedetele echipei erau alte speranțe, între timp „eternizate”, ca Budescu și Alibec, și, chiar dacă impunerea regulii U21 în Liga 1 l-a prins la vârsta optimă, n-a avut nevoie de cecuri în alb pentru a-și câștiga locul în banda dreaptă a atacului „roș-albaștrilor” și, mai apoi, a Naționalei de tineret.

Spre deosebire de alți colegi de-ai săi de generației, Dennis Man a avut șansa (putem să-i spunem astfel privind retrospectiv carierele multora dintre ei) de a o fi luat de jos – debut timpuriu în Liga a II-a, la UTA Arad, la 17 ani – și de a nu fi ars etape – ocazia unui transfer adolescentin în Italia, unde a dat probe în 2015 și unde alți colegi de generație au bifat experiențe mai degrabă nefericite, nu i-a surâs. Dennis Man s-a reîntors la Arad, de unde avea să ajungă la FCSB, într-un moment în care Gigi Becali decisese să cumpere tot ce însemna tânăr talent din fotbalul nostru.

Orice s-ar zice, experiența lui Dennis la FCSB nu a fost una idilică: a câștigat un singur trofeu, o Cupă a României. Cu un patron-antrenor, într-o echipă adesea dezechilibrată și cu o concurență teribilă din partea CFR-ului, probabil că nu se putea mult mai mult, deși – trebuie spus – acel puțin mai mult a stat și în gheata lui Dennis, în câteva ocazii, chiar în unele meciuri decisive contra Clujului.

Dar marele merit al lui Dennis Man în toți acești ani este acela de a fi tratat extrem de matur trecerea sa pe la FCSB – ca pe o etapă cumva necesară în biografia sa sportivă -, de a fi învățat temeinic fiecare lecție – inclusiv lecția dură a frustrării de marea performanță -, și de a fi fost, mai mult decât orice altceva, în luptă cu el însuși. Astfel a ajuns jucătorul remarcabil din ultimul an și ceva, jucător care, în plină pandemie, a crescut traficul aerian pe relația Occident – București, punând pe drumuri impresari și directori sportivi din Anglia, Spania sau Italia.

După performanța remarcabilă de la Euro 2019 – unde, deși a jucat bine, Dennis Man n-a avut noroc la gol precum al lui Florinel Coman, colegul său din atacul FCSB – ne temeam că încăpățânarea lui Gigi Becali de a ține de preț și de a nu le da drumul în Europa vedetelor sale să nu se întoarcă împotriva tinerelor noastre speranțe U21. Dennis Man s-a dovedit puternic și în fața acestei încercări: a tras de el, a crescut de la meci la meci, așteptând, răbdător, șansa de a pleca din România.

În ultimul an calendaristic, Dennis Man (22 de ani) a devenit adevăratul lider al echipei și la FCSB, și la tineret. Maturizarea sa a fost atât de frapantă încât, în unele meciuri, mai ales la U21, părea cu o clasă – sau cu trei-patru ani – peste colegii din teren. A făcut pasul și spre Naționala mare, unde are deja un gol și unde ar fi cu siguranță titular, dacă echipa lui Mirel Rădoi ar avea meci weekend-ul viitor.

Cu un impresar ca Jorge Mendes, ar fi fost, poate, azi, în locul lui Francisco Trincao la Barcelona, și cu poate ar fi arătat altceva decât tânăra vedetă portugheză care joacă pe același post cu el. Dar Dennis vine din România, iar transferul de 13 milioane de la FCSB la Parma, în Seria A, a ajuns să fie cel mai scump transfer din toate timpurile din Liga 1. Spre comparație, Trincao – de la Braga, nu de la Benfica sau Porto – i-a costat pe catalani peste 30 de milioane de euro.

Cum a fost toată cariera sa de până acum, pasul spre Parma pare, din nou, pentru Dennis Man un pas firesc, nu o etapă sărită. Spre deosebire de Ianis Hagi, cel mai talentat coleg din generația sa, Man are atuul unui post clasic, de aripă dreaptă, care nu cere din partea antrenorului improvizații tactice. E stăpân pe mijloacele sale: are viteză, are dribling, are șut foarte bun, are pasă, are lipici la gol. Serie A cere, desigur, mult mai mult. Disciplină tactică, înainte de toate, o lectură specială a meciului, cere atitudine, putere fizică și mult curaj. Însă Dennis e un băiat deștept, care poate prinde din zbor noua provocare.

Cu două dintre marile talente ale României în lot – Man merge alături de Mihăilă, noua senzație de la U21 – Parma joacă o carte mare pentru salvarea de la retrogradare în Serie A. Dar și fotbalul nostru joacă o carte mare, după ce transferurile cele mai bănoase în Occident din ultimii ani nu prea au întors profit cumpărătorilor. Prin cele 13 milioane de  euro primite pe Man, fotbalul nostru mai ridică puțin ștacheta, în vremuri de criză, în care banii se fac și se dau tot mai greu în fotbalul mare. Ideal ar fi să și ofere de banii ăștia, iar pentru Man Parma să fie, la fel ca FCSB, doar încă o etapă de maturizare în drumul spre o echipă mare – Inter sau Juve. Ca-n vremurile lui Cristi Chivu și Adi Mutu, ultimele și de-acum cam îndepărtatele noastre repere în fotbalul adevărat.

Dennis e croit din aceeași stofă cu Adi și Cristi. Ca să ajungă unde au ajuns ei îi lipsește doar puținul care, în ultimii ani, i-a lipsit ca să-și ducă echipa spre titlul din Liga 1. La nivel de Top 5 Leagues, puținul acesta înseamnă, de fapt, mult: chiar asta e provocarea pasului pe care Dennis îl face acum.

Foto: Răzvan Păsărică/Sport Pictures