Două șuturi și trei goluri: Barcelona a rezolvat cu minim de efort semifinala de cupă cu Real Madrid. Va fi la fel peste trei zile?

Danny Coposescu 28 februarie 2019
Fast
Împarte cu alții acest articol

Un Clasico fără gol la pauză: uite o curiozitate observată de milioanele de fani care-și frecau palmele înainte acestei serii de două derbiuri consecutive. Au trecut opt ani de la săptămânile nebune când Real Madrid și Barcelona se cotonogeau și la propriu, nu doar la figurat; când Mourinho îl zgândărea pe Guardiola până la limitele răbdării; când Ronaldo câștiga cupa pentru madrileni și Messi dansa printre fundași pe Bernabeu, în drum spre finala Champions League.

N-a fost singura curiozitate dintr-un „sequel‟ care nu mai are aceeași încărcătură emoțională și nici același fler dramatic. Și nu doar pentru că, de data asta, lipsește întâlnirea de pe scena strălucitoare a fotbalului european. Dacă ultimele două sezoane n-au fost de ajuns, atunci desfășurarea semifinalei de Copa del Rey ar trebui să dea argumentul final pentru hăul care s-a căscat între cele două echipe, cel puțin pe plan domestic. Fără să fie obligată la spectacol sau măcar la trei șuturi pe poartă, Barça a rezolvat cu o ușurință dezarmantă returul pe terenul marii rivale și s-a calificat în finala Cupei Regelui (4-1 la general).

Real Madrid 0-3 Barcelona

Nu-i vorba că deținătoarea trofeului (din 2014 încoace) s-ar fi distrat la Madrid. Dimpotrivă, timp de aproape 50 de minute, apărarea lui Ernesto Valverde a gâfâit în urma unui spiriduș îmbrăcat în alb, care pare uneori imposibil de deposedat chiar și prin fault. Vinicius Jr. era deja – și asta indiscutabil – raza de soare dintr-o campanie întunecată pentru Real. Mai ales în prima repriză, brazilianul a bifat toate punctele de pe fișa de post a unui favorit al fanilor. Viteză? Are doar una și nici chiar Nelson Semedo nu se poate apropia de ea. Driblinguri? Băiatul nu știe să atingă mingea fără s-o treacă de un adversar. Pasiune? Uite-l cum ridică tot stadionul în picioare cu un singur gest, ca un adevărat rock star!

Mă rog, aproape toate punctele. Și așa ajungem și la hiba fatală pentru gazde. Trei ocazii mari a avut Vinicius și trei ratări mari au făcut diferența dintre o revenire de poveste și încă un eșec dureros acasă, împotriva celui mai nedorit oaspete. Și Karim Benzema a contribuit la capitolul ăsta, dar adolescentul de pe flanc a terminat seara cu șase din cele 14 încercări ale Realului. Barcelona a avut patru în total.

N-a fost nevoie de mai multe, ci doar de 23 de minute în care o formație aflată la alt nivel în momentul ăsta a apăsat în sfârșit pe pedală. Două combinații între Dembele și Suarez – una soldată cu reușita celui din urmă, cealaltă cu autogolul lui Varane – și o intrare extenuată a lui Casemiro în careu au pus subit punct oricărui gând bun pe Bernabeu. Suarez, care nu mai înscrisese de cinci meciuri înainte de weekend, a ajuns la cinci goluri contra Realului într-o singură stagiune. Sâmbătă seara, în același Clasico, dar în campionat, are șansa să reia lucrurile de unde le-a lăsat.

Contextul, desfășurarea, scorul și groaza evidentă pe care-o resimt madrilenii înainte de actul trei completează tabloul curios care s-a conturat seara trecută, unul la care a făcut aluzie și comentatorul Phil Schoen. După încă o ocazie irosită, americanul a bătut un apropo: „Duminică, Levante a ratat mult cu Real și a fost pedepsită pe final.‟ E o analogie deloc măgulitoare, una care ar părea absurdă într-un Clasico – dacă nu s-ar fi dovedit atât de precisă.

 

Happening now