Campionatele Mondiale de Natație de la Budapesta îți sunt oferite pe Lead de

Emotions Festival: Adi Mutu și prietenii ne mai oferă o seară magică, ne fac să ne simțim din nou suporteri

Ciprian Rus 12 iunie 2022
Fast
Împarte cu alții acest articol

Ce dor ne era de pașii mărunți de la încălzire ai lui Gică Hagi! Inconfundabili. Ce dor ne era de șicanele prietești dintre Săpunaru și Tamaș! Ce dor ne era de aerul serios, imperturbabil, al lui Goian! Ce dor ne era de jemanfișismul jucat al lui Marica, tot timpul sigur pe el! Ce dor ne era de căpoșenia lui Ionel Ganea, montat încă înainte de meci numai la gândul că se va lua la trântă cu primul fundaș! Și ce dor ne era de Stelică, mestecând molcom o gumă, ca personajele imperturbabile ale lui Sergiu Nicolaescu, zâmbind în fața condamnării la moarte, care îți dau, numai prin atitudinea lor, senzația că nu are cum, efectiv nu are cum să se termine rău povestea.

Am retrăit, în slow motion, povestea de glorie a fotbalului nostru încă de la primele mișcări pe gazonul „Cluj Arena” ale invitaților – unu și unu! – de la meciul de retragere al lui Adrian Mutu din cadrul Sports Festival 2022. O avalanșă de emoții, de la strigătul „Hai, România!”, cum nu l-am mai auzit de mai bine de un deceniu, până la intonarea imnului de către întreg stadionul. De fapt, cel mai dor ne era de acele emoții…

Cu suișuri și coborâșuri, cu mari orgolii și cu mari teribilisme deopotrivă, generația lui Adi Mutu a tras de ea să ne țină – în alt context, în alte vremuri – la nivelul pe care îl moștenise de la „Generația de Aur”. Cu siguranță nu ne-a oferit rezultatele din anii ’90, dar ne-a oferit emoții cât pentru două vieți! Trădați de infrastructura din România, la celebrul meci cu Danemarca, frustrați de arbitri nu o dată – „hențul” lui Chivu cu Norvegia -, trădați de propriile capricii, Mutu și compania au fost o generație vie, curajoasă și asumată, după chipul și asemănarea liderului ei. 

La mai bine de un deceniu de la performanțele lor de vârf, celebrele egaluri cu Franța și Italia la Euro 2008, Adi Mutu și prietenii lui, legende ale Naționalei și vedete de primă mână ale fotbalului mondial, ne-au făcut să ne simțim vii din nou, pentru o seară, ca-n vremurile în care încă ne băteam de la egal la egal cu marile forțe ale lumii. Și din vremurile în care fotbaliștii români erau numiți, precum Adrian Mutu în Italia, „Il Fenomeno”.

Organizat la ideea Sports Festival, meciul de retragere al lui Adrian Mutu ne-a promis, încă de la primul afiș – Team România – World Stars –  un show cu totul special. Dar, mai mult decât un spectacol, cum spuneau și principalii actori ai evenimentului, meciul de retragere al lui Adi nu era decât un pretext pentru o reîntâlnire de familie. Prieteni pe teren, prieteni pe marginea terenului, prieteni în tribună, unde Clujul a simțit vibrația paselor lui Gică Hagi și ale execuțiilor lui Adi Mutu cum n-a avut prilejul deceniile trecute, când marile meciuri de acasă se jucau, invariabil, la București.

În premieră la Cluj în tricoul Naționalei, Gică Hagi a făcut spectacol – pasă de gol pentru Adi Mutu, șut fenomenal de la 30 de metri, ca-n meciul cu Columbia din ’94, scos de sub bară de Seba Frey, driblinguri de finețe și un pressing la mijlocașii adverși cum nu făcea nici în tinerețe. L-a acompaniat sărbătoritul Adi Mutu, bătăiosul Ionel Ganea, cu adevărat energic, dar și Maftei, Săpunaru sau Tamaș, generoși la efort, mereu în ajutorul colegilor mai în vârstă. Într-o formă de zile mari, Tamaș a jucat minute în șir extremă dreaptă, într-o postură în care nu l-am mai văzut niciodată.

Doar portarii, în mare formă, ai echipei World Stars au făcut ca scorul să nu ia proporții mai mari.

La 2-1 pentru oaspeți, tribuna l-a chemat de pe bancă pe Gică Hagi pentru o lovitură liberă din poziție periculoasă și, în ciuda ratării, Gicanul a prelungit magia pentru încă câteva minute. Revenit pe bancă, în calitate de selecționer, Gică i-a biciut pe tot finalul de meci pe ai noștri – o lecție pentru cei România de azi dintr-o epocă în care Naționala nu suporta înfrângerile nici la miuță!

Cu un vinclu pe final de meci, cu un penalti scos și transformat, Ionel Ganea a retrezit spiritul unei tribune care, de ani de zile, râvnește după fotbalul mare.

Tot Ganea avea să facă 3-3, cu ajutorul lui Adi Mutu, care, din tricoul World Stars, l-a servit în atac pe bunul său prieten Gabi Tamaș. O fază antologică, care a dat startul nebuniei pe „Cluj Arena”. Mulțumim Adi Mutu, fără tine povestea frumoasă de la Sports Festival nu ar fi fost la fel de frumoasă!

 

Abonează-te la newsletter
Happening now