Final de drum, început de legendă: Cristina Neagu a jucat ultimul ei meci din carieră

Cristina Neagu și-a încheiat astăzi cariera de jucătoare profesionistă, în meciul câștigat de echipa ei, CSM București, în fața Coronei Brașov (35-33).

Cristina a încheiat acest ultim meci cu exact opt goluri, cifra ei specială, pe care a purtat-o pe tricou și de care a spus că o leagă multe. Ultimul gol, venit cu câteva secunde înainte de finalul meciului, a fost înscris după un timeout luat special pentru a-i oferi Cristinei un moment cu publicul, un moment în care sportiva nu și-a mai putut opri lacrimile. Apoi, în timp ce fanii, coechipierele și adversarele ei o aplaudau frenetic, Cristina s-a înălțat și a înscris pentru ultima oară în carieră.  

Unanim recunoscută drept cea mai bună jucătoare din istoria handbalului românesc, una dintre cele mai bune în lume din toate timpurile și printre cei mai importanți sportivi ai României, Cristina se desparte de handbal cu un titlu de campioană, al 32-lea trofeu major al carierei ei, excluzând distincțiile individuale. 

În vârstă de 36 de ani, Cristina a jucat în ultimii opt ani pentru CSM București, cu care a câștigat cinci din cele zece titluri de campioană a României din palmaresul ei. A mai câștigat, printre altele, Cupa României, de șase ori, sau titlul de campioană în Muntenegru, de patru ori.

Cel mai important trofeu al ei la nivel de club a fost Champions League, cucerită în 2015 alături de Buducnost, într-un sezon în care a fost și golgeterul competiției.

Împreună cu echipa națională a României, Cristina a obținut medalia de bronz la Campionatul European din 2010 și de asemenea medalia de bronz la Campionatul Mondial din 2015. La această din urmă competiție, Cristina Neagu a fost desemnată MVP-ul turneului. A jucat de 221 de ori pentru România, marcând 972 de goluri. 

Reușitele ei sunt cu atât mai importante, cu cât a suferit mai multe accidentări grave de-a lungul carierei. În 2011 s-a accidentat la cartilajul umărului drept, lipsind aproape doi ani din competiții. În 2013 și-a rupt ligamentele încrucișate la genunchiul stâng, fiind din nou ținută pe tușă o jumătate de an. 

În 2018 și-a rupt ligamentul încrucișat anterior și a fost nevoită să se opereze la genunchiul drept. După fiecare dintre aceste accidentări majore, însoțite de multe alte probleme fizice – de altfel, inclusiv acest ultim sezon l-a jucat și l-a dus la capăt accidentată – Cristina a revenit din nou și din nou. Lupta ei constantă cu accidentările și faptul că a reușit să se ridice deasupra lor și să continue să performeze la cel mai înalt nivel a devenit cartea ei de vizită, identitatea ei de jucătoare “unstoppable”.

“Nu am pretenția că am jucat întotdeauna bine. Am pretenția ca nu am păcălit niciodată sportul, și că am dat tot ce am putut la fiecare meci. Îți place sau nu-ți place de mine, nu am o problemă, dar trebuie să respecți faptul că nu am păcălit niciodată sportul. Am făcut tot ce am putut eu mai bine și am făcut multe sacrificii ca să ajut echipa să ajungă unde își dorește. N-am jucat mereu bine, clar, și nu cred că există sportiv sau om în lumea asta care să facă tot timpul lucrurile bine. Dar important e să încerci, important e să îți dai silința, important e să muncești. Și eu cred că am făcut lucrul ăsta”, spune Cristina, într-un material care-i documentează întreaga carieră. 

“Cu ce aș vrea să rămână oamenii din povestea mea în handbal? Cu pasiunea pe care am arătat-o pe teren. Cu dârzenia. Cu faptul că nu am cedat niciodată, indiferent de greutăți. Cu lupta. Cu munca. În general, oamenii care îmi scriu că îi inspir vorbesc despre lucrurile astea, pe care le pot aplica în viețile și în joburile lor, de zi cu zi. Până la urmă, pentru mine asta e important. Că oamenii nu o să rămână cu un trofeu sau cu nu știu ce gol, în schimb o să-și aducă aminte de mine așa, de neoprit, cum mă știu ei, cu dorința asta a mea mereu de a face mai bine, de a fi mai bună, de a lupta, de a munci și de a se sacrifica. Asta îmi doresc.”