Harry Kane to the rescue! Și Anglia rescrie un capitol dureros, bate Croația, se califică în semifinalele Ligii Națiunilor

Danny Coposescu 18 noiembrie 2018
Fast
Împarte cu alții acest articol

În ultimul deceniu, o rivalitate destul de curioasă și-a făcut loc în fotbalul internațional. Anglia și Croația erau, până de curând, ca două străine – fără vreo istorie comună pe teren sau în afara lui. Totul s-a schimbat într-o seară de noiembrie, când săracul Steve McClaren urmărea oripilat, ascuns sub o umbrelă, falimentul campaniei de calificare la Euro 2008, un dezastru de proporții provocat, chiar pe Wembley, de oaspeții croați. Atunci, ca și la Cupa Mondială din Rusia, superioritatea tehnică și tactică a balcanicilor nu le-au scăpat observatorilor. Și nimeni nu pare să scoată la iveală complexul de inferioritate al „Albionului‟ cum o face adversarul ăsta.

Tocmai de asta, dar și din multe alte motive, victoria obținută acum de Anglia, mai mult prin voință pură decât altceva, e atât de semnificativă. E o dovadă concretă că ce s-a petrecut în vară n-a fost un accident. Într-o după-amiază de noiembrie, Gareth Southgate și-a dus naționala în turneul final al Ligii Națiunilor – în elită.

Anglia 2-1 Croația

Până și cei mai îndârjiți critici ai acestei noi competiții – la tine ne uităm, Jürgen Klopp – trebuie să-i recunoască succesul răsunător. Când Harry Kane spune că n-a prins niciodată o asemenea atmosferă în tricoul Angliei, nu prea ai ce cârcoti. În loc de amicale inutile, iată că am avut parte de un derbi pe muchie de cuțit, jucat cu retrogradarea și calificarea pe masă, plus posibilitatea ca Spania să iasă câștigătoare de la distanță.

Tot ce-i mai bun și mai rău la scenariile astea s-a materializat din start. Pe de-o parte, două echipe de top, condamnate să câștige, nu s-au oprit vreun moment din alergat și presat. Fără Ivan Rakitic și loviți de accidentarea timpurie a lui Sime Vrsaljko, croaților le-a luat ceva să-și încălzească motoarele. Gazdele i-au înghesuit rapid în propria jumătate, iar dinamismul lui Sterling și Rashford a semănat haos în defensiva lui Zlatko Dalic.

Pe de altă parte, miza importantă și-a făcut simțită prezența, cum se întâmplă des în cazurile astea. Meciul era cât pe ce să înceapă groaznic pentru Fabian Delph și Jordan Pickford, care i-au pus pe tavă o ocazie enormă lui Ante Rebic. Omul lui Frankfurt a deschis însă un festival de ratări care a continuat până în repriza secundă, mai ales la cealaltă poartă. Pe rând, Sterling, Kane și Ben Chilwell au greșit ținta sau l-au găsit pe portarul Kalinic la post.

Până la urmă, povestea veche cu ratările care se răzbună a jucat un rol decisiv. Andre Kramaric a spart balonul de pe Wembley și i-a înnodat picioarele lui John Stones, cu un gol venit de nicăieri. Englezii și-au pierdut apoi busola în următoarele 20 de minute. Cuprinși de aceleași insecurități vechi, jucătorii lui Southgate au încetinit vizibil și au devenit tot mai ezitanți. Aici s-ar fi putut încheia totul, dacă Marcelo Brozovic și Kramaric n-ar fi întârziat o eternitate în careul opus, când nu era nevoie decât de o finalizare simplă.

Așa, partida a intrat în ultimul sfert de oră cu echilibrul intact. Și asta i-a permis Angliei să scoată la înaintare arma ei (nu tocmai) secretă: fazele fixe. Stereotipurile nu mai țin când vine vorba de generația asta, plină de tineri la fel de îndrăgostiți de minge ca orice sud-american. Dar până să-i șlefuiască în fotbaliști compleți, Southgate are o plasă de siguranță care-l ajută constant dacă e la ananghie.

O aruncare lungă și o lovitură liberă – circumstanțele perfecte pentru căpitanul Harry Kane. Egalarea a adus-o Jesse Lingard, însă munca grea a fost depusă de atacantul lui Tottenham. Cu cinci minute înainte de final, a venit și izbăvirea pentru el.

Și pentru Anglia, care încheie un an fantastic cu un succes valoros din toate punctele de vedere – practice și simbolice. Spania și Croația sunt nivelul la care aspiră proiectul ăsta, așa că victoriile din ultimele săptămâni reprezintă confirmarea că Anglia e pe drumul cel bun. Unul care continuă în iunie, cel mai probabil în Portugalia.

Ultimul cuvânt i se cuvine lui Gareth Southgate: „Sunt mândru de ce am făcut aici. N-am mai văzut de multă vreme o atmosferă ca asta pe Wembley. Nu ne-am relaxat după vara asta, nu ne-am fălit. Am progresat și cel mai important lucru e legătura cu fanii, care-mi lasă o senzație deosebită.‟

Tot duminică (21.45), Belgia se va duce în Elveția cu gândul că un egal va fi suficient pentru calificare. Olanda se va deplasa în Germania (luni) în condiții similare: un punct ar duce-o peste Franța, în lupta pentru trofeul Ligii Națiunilor.

Germania, Croația, Islanda și Polonia au retrogradat deja în Divizia B.

 

 

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories