Irezistibil: Messi cucerește Londra, Barcelona și Tottenham fac spectacol, Liverpool se ascunde pe stadionul lui Napoli

Danny Coposescu 4 octombrie 2018
Fast
Împarte cu alții acest articol

Mauricio Pochettino a vorbit mult despre Messi săptămâna asta. Cu un an înainte ca Ernesto Valverde s-o preia pe Espanyol și să-i încheie practic cariera de jucător lui Poch (cei doi au trecut peste asta), viitorul star al Barcelonei era cât pe ce să fie împrumutat la vecini, pentru a prinde mai mult timp pe teren. Anecdota asta s-a transformat apoi într-un omagiu: „N-o să încerc să găsesc vreo soluție (contra lui Messi). O să le spun jucătorilor mei să savureze oportunitatea de-a se confrunta cu unul dintre cei mai buni din istoria fotbalului. Asta trebuie să te entuziasmeze mai mult decât să te îngrijoreze. O să le poți povesti nepoților despre asta.‟

Pe de-o parte, ai putea spune că nu-i cea mai profesionistă abordare din partea unui antrenor care are nevoie de trei puncte pentru Tottenham. E ceva aproape fatalist într-o admirație atât de copleșitoare, de parcă ideea de competitivitate nici nu-și mai are rostul în fața unei divinități. Dar în lumina acestui 2-4 pe Wembley, în care Messi a plutit ca o himeră printre restul muritorilor, e un adevăr pur pe care Pochettino l-a presimțit. A fost o seară și o prestație de povestit nepoților, indiferent de loialități.

Patru goluri, patru fațete ale unui talent aflat într-o metamorfoză constantă, fără să-și piardă vreodată din potență – pur și simplu urmărim un om capabil să absoarbă diferite tipuri de creativitate, pe care le reunește într-un fel de mit al androginului sportiv. Uite întâi atingerea fină a unui Iniesta pe care-o aplică la primul gol, venit după 92 de secunde. Da, Hugo Lloris a ieșit cu multă energie și puțină inspirație departe de poartă, ceea ce i-a permis lui Jordi Alba să-l lase pe Coutinho cu poarta goală. Însă catalizatorul a venit de la mijloc, unde Messi a ocupat câteva posturi simultan.

Apoi a venit centrarea directă și precisă în careu, de unde tot Coutinho a reușit să întoarcă, în ultimă instanță, mingea pentru Rakitic. Voleul croatului a fost de o frumusețe rară, chiar și într-un an abundent la capitolul ăsta. Culmea e că execuția care a declanșat faza e exact specialitatea sa, imitată perfect de argentinian. Dar ce-a urmat după pauză e marca înregistrată a lui Messi.

Una pe care o poate reproduce oricând vrea: de două ori în trei minute, întreaga apărare a englezilor s-a înghesuit să-l oprească din cursă, fără să poată atinge în vreun moment obiectul sferic legat simbiotic de gheata sa. Tot de-atâtea ori s-a scuturat și bara dreaptă a lui Lloris, niște imprecizii milimetrice care au rămas singurul argument că Messi păstrează ceva uman.

Echipa lui Valverde cu siguranță nu e impecabilă, cum au demonstrat-o frumoasele reveniri ale lui Spurs. Kane și Lamela au ridicat speranțele suporterilor cu goluri care au subliniat din nou vulnerabilitățile defensive ale catalanilor. Însă, ca și grijile, nici speranțele nu-și au locul când decarul Barçei și-a pus în gând să facă totul. Fiecare amenințare din partea adversarei a fost curmată cu câte o reușită simplă și devastatoare din partea celui care-a jucat deopotrivă rolul de coordonator și marcator, dirijor și primă vioară.

Pochettino a închis cercul la final: „În fiecare meci, Lionel Messi arată de ce e Lionel Messi. Înainte de toate, genul ăsta de joc e obișnuit pentru el.‟ Victoria lui Inter la PSV, un 2-1 asigurat de Nainggolan și Icardi, o lasă pe Tottenham departe în urma liderilor din grupa B: englezii, învinși și la Milano, sunt obligați acum să ia toate punctele din dubla cu PSV.

Și n-a fost o etapă prea bună pentru formațiile din Premier League. Liverpool s-a dus la Napoli după două dueluri grele cu Chelsea săptămâna trecută (și înaintea derbiului cu Man City), iar uzura asta s-a văzut într-o înfrângere mult mai clară decât scorul de 1-0. O primă repriză echilibrată, dar nespectaculoasă, s-a transformat treptat într-un asediu în ultima jumătate de oră, când oamenii lui Klopp n-au mai reușit să iasă prea des din propria jumătate, darămite să pună vreun șut pe poartă.

Chiar și așa, gazdele păreau că și-au ratat șansa prin Mertens, care a zguduit bara de sus din șase metri. Odată ajunsă în minutul 90, Liverpool avea măcar un punct în mână, însă o pasă simplă de pe dreapta a dereglat tot mecanismul ei defensiv și Callejon l-a servit pe Insigne cu o centrare imposibil de refuzat. Așa, un egal ușor norocos, dar foarte valoros, s-a transformat în al doilea eșec în trei meciuri pentru finalista din mai.

„O greșeală ne-a costat, băieții au încercat din răsputeri, dar n-am jucat cu istețimea și calmul necesare,‟ a recunoscut neamțul. De vreme ce PSG a pulverizat-o pe Steaua Roșie la Paris cu 6-1, cu ajutorul unui hat-trick din partea lui Neymar, grupa C se complică și ea.

La Dortmund, lucrurile merg tot mai bine. Larsen, Alcacer și Reus n-au avut probleme cu umbra lui AS Monaco, defrișată de talente în ultimii ani și aflată acum la retrogradare în Franța. Jadon Sancho, mașinăria de assist-uri a Borussiei, s-a distins și el din nou. Atletico Madrid nu s-a lăsat mai prejos și a trecut de Brugge, 3-1: dubla lui Griezmann și reușita lui Koke au rezolvat până la urmă un joc mai dificil decât părea la prima vedere. E deja clar cine poate avea pretenții de calificare din grupa A.

În fine, Schalke a câștigat în Champions League pentru prima oară din 2015 încoace. Și încă cum: Weston McKennie a înscris cu două minute înainte de sfârșit, iar echipa lui Tedesco își revine încet-încet după un start groaznic de sezon. Nemții împart prima poziție în grupa D cu Porto, care a învins-o și ea cu 1-0 pe Galatasaray.

Și uite o veste neașteptată:

Și imaginea zilei:

 

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories