Jose, Jose, give us a smile! Pogba și Shaw o ajută pe Man Utd să înceapă cu dreptul sezonul de Premier League

Danny Coposescu 11 august 2018
Fast
Împarte cu alții acest articol

Caricaturistul David Squires ne-a delectat săptămâna asta cu un nou personaj fotbalistic: „Emo Jose‟, un nihilist depresiv a cărui dispoziție sumbră se revarsă asupra tuturor. E un mod ciudat – și destul de hilar – de a începe un nou campionat, tocmai pe terenul unui club care s-a mândrit mereu cu o atitudine pozitivă.

Însă după un meci agitat, al cărui final fericit a fost adus de doi dintre cei mai bodogăniți jucători, poate că playlist-ul My Bloody Valentine poate fi schimbat cu ceva mai voios; poate că soarele va ieși în sfârșit pe strada lui Man Utd.

Man Utd 2-1 Leicester City

S-a vorbit mult și despre cea mai scurtă pauză competițională din 1966 încoace, despre o mahmureală după o Cupă Mondială euforică care a tăiat din pofta cu care e așteptat de obicei debutul de sezon în Premier League. Presupusa apatie a durat 90 de secunde, cât i-a luat lui United să ajungă la marginea careului opus și lui Alexis Sanchez să șuteze în blocaj. Săracul Amartey nici nu-și legase bine șireturile când mingea l-a lovit chiar sub umăr și Andre Marriner a dictat penalti.

Și așa a urcat pe scenă Paul Pogba, unul din merele discordiei pe Old Trafford, când vine vorba de meritele lui Jose Mourinho. Nimănui nu i-a scăpat saltul valoric făcut de mijlocaș în tricoul Franței, unde a semănat din nou cu catalizatorul exploziv adus de la Juventus. Și nici el n-a rămas neafectat de criticile din partea antrenorului portughez, dacă ținem cont de tâlcul reacției stoice de după transformarea impecabilă.

În ciuda cântecelor zeflemitoare ale fanilor veniți în deplasare, Man Utd nu s-a băgat cu autobaza în poartă după asta. Dimpotrivă, meciul a accelerat aproape necontrolat într-o bătălie crâncenă. Alături de un Fred încă nepregătit de ritmul englez, Pogba și Andreas Pereira au ținut tot mai greu în frâu o echipă mai curajoasă decât a părut până acum sub Claude Puel.

Noi-veniții Ricardo Pereira și James Maddison, care va face valuri cât timp continuă așa, au condus șarja pentru oaspeți. Cel din urmă a avut și cea mai mare ocazie, un șut respins bine de David De Gea. Până la pauză, Leicester devenise formația mai periculoasă pe teren și mai zgomotoasă în tribune. După o oră de joc, statisticile marcau mai multă posesie și mai multe pase de partea „Vulpilor‟. E tot ce nu le convine suporterilor: Sanchez și Rashford izolați în atac, inițiativa cedată prea ușor și tendința de a bate în retragere la primul semn de pericol.

Și totuși, ceva din jocul lui United a inspirat o determinare adesea greu de găsit stagiunea trecută. Și când lucrurile n-au mers în favoarea lor, niciunul dintre jucătorii lui Mourinho nu s-a oprit din alergat, din luptat pentru minge.

Răsplata a venit din cea mai neașteptată sursă. În minutul 83, după ce proaspăt intratul Lukaku ratase singur cu Schmeichel, Luke Shaw s-a aventurat în careu. O primă atingere aparent eșuată s-a transformat într-un dribling spectaculos și a doua atingere i-a adus fundașului primul gol din întreaga sa carieră profesionistă. Țapul ispășitor preferat al lui Mourinho, denigrat ca fiind „gras‟ și „plângăcios‟ în public, i-a adus portughezului trei puncte vitale în jocul ăsta. Faptul că Jamie Vardy a marcat și el în prelungiri nu face decât să sublinieze importanța contribuției lui Shaw, care a reușit totodată imposibilul: l-a făcut pe Jose să trăiască sentimente pozitive.

Ceea ce nu l-a oprit  să menționeze „o greșeală‟ pe care-a făcut-o englezul pe parcursul meciului, sau că „Leicester a cheltuit mai mult decât noi‟. Măcar ne-a promis că e ultima oară când trebuie să mai auzim balada tragică a transferurilor ratate: „Fereastra s-a închis.‟ Și un nou sezon de Premier League s-a deschis: trei goluri, un tempo furtunos și Peter Schmeichel în careul lui United în ultimele secunde. Welcome back!

 

 

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories