La ce te așteptai? Ronaldo începe să pună stăpânire pe Serie A

Danny Coposescu 27 octombrie 2018
Fast
Împarte cu alții acest articol

Mulți ar spune că n-ai cum să te îndoiești de Ronaldo la startul unui meci de fotbal. Indiferent unde ar juca – Man Utd, Real Madrid sau Juventus – și indiferent câte semne ai căuta că vârsta începe să-l prindă din urmă, îți răspunde cu câte o prestație ca cea de sâmbătă seară, când dubla sa a rezolvat o deplasare neașteptat de complicată la Empoli: 2-1 pentru campioană. Dar nu-i atât de simplu.

Da, omul ăsta și-a construit cariera peste ruinele îndoielilor și obstacolelor cu care s-a confruntat. Da, până și într-un sezon peticit și sub standardele obișnuite, marchează vreo 40-50 de goluri. Și totuși, vorbim de un fotbalist care se apropie de 34 de ani, un număr care sună ca ultimul clopot pentru majoritatea profesioniștilor din sportul ăsta. Dacă mai pui la socoteală și schimbarea de peisaj din vară, trecerea de la confortul madrilen la o lume nouă în Serie A, erau suficiente precondiții pentru ca Ronaldo să eșueze.

Timp de câteva săptămâni, exact asta părea să se întâmple. Trebuie specificat mai precis ce înseamnă eșecul pentru cineva învățat să fie figura dominantă oriunde s-ar afla. Transferul record al torinezilor n-a jucat cu adevărat prost în vreun moment, însă așteptările sunt atât de înalte, încât orice partidă fără gol și orice cronică care nu începe cu numele său (menționat pozitiv, spre deosebire de trăsnaia cu Valencia) îl va fi dezamăgit în primul rând pe el. În ciuda insistențelor că nimic nu-l supără vreodată, Ronaldo e mult prea expresiv pentru a putea să ne convingă că așa stau lucrurile.

Să luăm de pildă reacția la reușita care a adus încă trei puncte pentru Juve. După ce Paulo Dybala fusese faultat prostește în careu de Bennacer în minutul 52, tot portughezul se ocupase de penalti, însă cu atitudinea cuiva care îndeplinește o formalitate. Fără zâmbete sau îmbrățișări prelungite, doar un sprint până la mijlocul terenului pentru a porni din nou în căutarea victoriei. Un sfert de oră mai târziu, Ronaldo primea mingea undeva pe la 25 de metri de poarta lui Provedel: o atingere, încă una și apoi o torpilă ghidată direct în vinclu.

Mai mult decât oricine, asta își dorește el de la aventura italiană. Momente de pus în ramă, de urcat pe Youtube cu titluri hiperbolice; intervenții care să ridice din nou un stadion întreg în picioare și să spargă barierele loialităților tribale, unindu-i pe toți în aprecierea unui talent excepțional. Din motivul ăsta s-a repezit spre bancă, mai extaziat decât l-am văzut de mult, unde a fost acoperit de brațele tuturor coechipierilor săi. Din motivul ăsta Juventus nu s-a îndoit niciodată de Cristiano Ronaldo.

 

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories