Liga Națiunilor începe cu un egal în derbiul simbolic dintre Germania și Franța

Danny Coposescu 6 septembrie 2018
Fast
Împarte cu alții acest articol

Și critici acerbi ai Ligii Națiunilor, ca Oliver Bierhoff – „UEFA vrea să-și mai umfle conturile!‟ – trebuie să recunoască că o deschidere cu fosta și actuala campioană mondială drept cap de afiș e ceva deosebit. Nu că nemții s-ar fi bucurat de un examen atât de greu imediat după cel picat abject în vară. Totuși, la capătul unei confruntări echilibrate, Germania face primul pas spre vindecare.

Germania 0-0 Franța

E în natura vieții publice germane ca orice succes sau eșec semnificativ să fie despicat, conceptualizat în categorii, analizat migălos și apoi reasamblat într-un set de concluzii aplicabile. Deci n-ar trebui să sune absurd că, printre altele, s-a analizat lipsa de analiză, cum arată un sondaj prezentat lui Bierhoff în direct la ZDF. Directorul tehnic a fost confruntat cu propria promisiune că vor avea loc „schimbări la toate nivelurile‟ după ceasul rău de la Mondial.

Deocamdată, știm doar ce nu se va schimba la „Die Mannschaft‟. Selecționerul e același, la fel și structura din jurul naționalei și a federației. Până și cadrul anunțat pentru meciul ăsta a avut un aer de familiaritate, plus-minus un Khedira sau Özil, un subiect pe care toată lumea l-a măturat sub covor, într-un act cathartic de unitate care nu lasă o impresie prea plăcută. Cel puțin la suprafață, singura reacție concretă a venit din partea lui Jogi Löw, care și-a turnat cenușă în cap pentru „aroganța‟ de a crede că jocul de posesie poate rezolva orice meci, contra oricui.

Odată cu eliminarea Spaniei și triumful francez, treaba asta pare o simplă platitudine. Dar în ea se ascunde și un adevăr pe care l-am văzut pe Allianz Arena: Germania n-are nicio intenție să înceapă de la zero. Cu Joshua Kimmich în poziție de „Sechser‟ – termenul nemților pentru închizător – și Antonio Rüdiger împins pe postul de fundaș stânga, s-a încercat o așezare nouă bazată pe principii vechi. De cealaltă parte, Deschamps, proaspăt nominalizat la titlul de antrenorul anului, are toate motivele să meargă pe mâna celor care-au ridicat trofeul în iulie. În afară de înlocuirea lui Lloris cu Areola de la PSG, același 11 de la Moscova a pășit pe gazon joi seară.

Și francezii l-au părăsit neînvins, deranjați doar pe alocuri (când Areola a salvat câteva mingi pe care scria tor) de un adversar care și-a îndeplinit și el unul dintre obiectivele principale: o prestație solidă și relativ sigură în defensivă. Franța nu mai are nimic de demonstrat și se simte bine în propria piele, oricâte nemulțumiri estetice ar avea alții. Chiar și la capitolul ăsta, „Les Bleus‟ îl pot arăta mereu cu degetul pe Kilyan Mbappe ca replică. Lipsa de goluri aproape că devine irelevantă când ai în față o sursă inepuizabilă de spectacol, un jucător cu atâta imaginație, încât ar transforma o vizită la serviciul de înmatriculări într-o aventură distractivă. Că scamatoriile sale au smuls mai multe urale din partea publicului decât aproape orice au făcut gazdele e problematic pentru Löw. Nici o rundă copioasă de fluierături după încă o acțiune promițătoare stricată cu pase lente n-a dat prea bine.

Dar balastul oferit de Timo Werner și verva sa tinerească îl va încuraja ca are măcar o piesă asigurată pentru acest viitor care trebuie (re)construit. Atacantul lui Leipzig a fost catalizatorul principal al celui mai bun moment pentru naționala sa, la jumătatea reprizei secunde. Areola s-a distins la prima sa apariție în tricoul francez cu niște parade excepționale la încercările lui Reus, Hummels și Ginter. Pe măsură ce contrele au trecut în prim plan, și Neuer a fost deranjat de Antoine Griezmann.

Datorită portarilor, s-a terminat egal. Consensul în Germania e că sunt mai multe aspecte pozitive decât negative, având în vedere contextul și valoarea oponentului. Dar nimeni nu se păcălește că schimbările trebuie să se vadă tot mai puțin în vorbe și tot mai mult în fapte.

Cât despre debutul acestei competiții proaspete, semnele sunt bune: meciurile astea sunt ceva mai tari decât amicalele, ritmul e mai bun, pentru că există o miză. Asta n-are cum să strice, dimpotrivă.

Vineri seară (21.45), contra Muntenegrului, România își deschide și ea contrurile în Liga Națiunilor.

 

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories