Liverpool se scutură de „copilării‟ și revine pe drumul cel bun

Danny Coposescu 13 ianuarie 2019
Fast
Împarte cu alții acest articol

Înainte și după cel mai așteptat meci al sezonului de Premier League, băieții de la Football Weekly, podcastul bisăptămânal oferit de The Guardian, și-au făcut diligent datoria de a contribui la agitația mediatică. Pentru că puține titluri sunt decise la jumătatea campaniei – cu excepțiile notabile din ultimii ani, când o echipă sau alta a luat-o la fugă cu trofeul înainte de Crăciun – importanța derbiului dintre Man City și Liverpool trebuia justificată cu un argument sau două în plus.

E drept, cu un lider neînvins și detașat la cel puțin nouă puncte de urmăritoare nu te cerți, dar chiar și cele patru lungimi pe care Klopp și ai săi le păstrează sunt un avantaj mare. Totuși, ideea principală era că o primă înfrângere în campionat ar putea sparge oala umplută cu atâta încredere în ultimele luni.

În principiu, intuiția rămâne vie între majoritatea observatorilor. E ca și cum Liverpool ar fi mai capabilă să termine 38 de etape neînvinsă decât să supraviețuiască unei curse oricât de strânse. În sensul ăsta, examene ca cel de astăzi, absolvit la limită pe terenul lui Brighton cu 1-0, contează enorm în percepția publicului – poate și a vestiarului. Bătută la Manchester și eliminată din FA Cup de Wolves, temperamentul formației e mereu pus la îndoială. Așa va și rămâne, până când niște jucători extrem de talentați vor purta în sfârșit și medalii în jurul gâtului. E un obiectiv care necesită una dintre caracteristicile preferate ale englezilor: victoriile obținută prin trudă, nu spectacol.

Apărarea lui Brighton a călcat strâmb o singură dată, însă la fel de relevantă e și unica sclipire a lui Mo Salah în partida asta. O piruetă fulgerătoare, câțiva pași deopotrivă mărunți și amenințători care l-au lăsat în oglinda retrovizoare pe Pascal Gross și o tragere de tricou evidentă: câteodată, ajunge o singură scenă demnă de un rezumat pentru a aduce trei puncte. Egipteanul a transformat penaltiul și, în afară de o ratare memorabilă, realizările ofensive ale lui Liverpool s-au oprit acolo.

Dar cui să-i pese, când apărarea măcinată de accidentări a compensat cu succes? Liverpool s-a deplasat la un adversar care a pierdut doar două jocuri pe AmEx Stadium cu un fundaș central improvizat (Fabinho) și cu Trent Alexander-Arnold într-un picior. Că a reușit să fie primul oaspete care pleacă fără gol primit e spre creditul enorm al unui colectiv lăudat până la ceruri de Klopp pentru „maturitatea‟ sa. „Nu mai suntem copilăroși,‟ a spus neamțul la final. Indiferent de experiențele din trecut, devine tot mai greu să-l contrazici.

Dificultatea de a câștiga când nu-ți iese nici jumate din ce încerci nu trebuie subestimată. Același lucru se aplică și în cazul lui Chelsea, pe care Pedro și Willian au salvat-o în confruntarea cu Newcastle, încheiată cu 2-1. Emoțiile provocate de egalarea lui Ciaran Clarke și de chinurile evidente din atac scot din nou în evidență nevoia disperată de un vârf pe măsura ambițiilor lui Sarri. Nu în ultimul rând pentru că răbdarea lui Eden Hazard se scurge vizibil cu fiecare seară petrecută izolat și înghesuit în rolul de „număr 9 fals‟, o descriere care capătă înțelesuri negative aici. Și în condițiile astea dificile, belgianul a scos din joben un assist pentru Willian, dar câte speculațiile roiesc tot anul – dar mai ales în perioadele de transfer – în jurul său, nu-i cea mai bună idee să-i faci viața grea.

Măcar nu sunt încă motive pentru Sarri să se uite peste umăr în clasament. Nu același lucru se poate spune despre Arsenal, a cărei înfrângere cu 0-1 la West Ham e o motivație în plus pe Old Trafford. Man Utd se apropie tot mai mult de locurile de Champions League la care întreg clubul parcă renunțase acum o lună. Un succes împotriva lui Tottenham și, în particular, Mauricio Pochettino, ar confirma renașterea și începutul unui noi capitol în legenda lui Ole Gunnar Solskjaer.

Happening now