Man City și Liverpool se țin de promisiuni, ne fac să visăm la o cursă strânsă în Premier League

Danny Coposescu 12 august 2018
Fast
Împarte cu alții acest articol

De data asta, previziunile pentru lupta la titlu n-au fost prea complicate. Puține campioane au lăsat o impresie atât de puternică ca Man City și nevoia obsesivă a lui Guardiola de a ține roțile progresului în mișcare promit încă din start un sezon memorabil pentru ai săi. Liverpool, la rându-i, e singura echipă care a reușit să deranjeze repetat petrecerea de pe Etihad, și-a adus întăriri serioase, care să completeze un colectiv deja entuziasmant. La finalul primei etape în Anglia, impresia inițială s-a oglindit și în rezultate.

Arsenal 0-2 Man City

Unai Emery are o sarcină tare grea la Arsenal. Spaniolul trebuie să convingă cumva un întreg club să „uite de trecut‟, în cuvintele sale, fără să reseteze complet un sistem pe care Arsene Wenger l-a construit timp de peste două decenii. Al concept la care Emery ține foarte mult e personalitatea – și exact de asta e nevoie pentru a te impune într-un loc profund marcat de alt nume.

Paradoxul e că, puși față în față cu actualul bau-bau din Premier League, tocmai trecutul și personalitatea i-au bântuit pe londonezi. Curajul de a-l arunca în cea mai grea luptă posibilă pe tânărul debutant Matteo Guendouzi a trecut ca nesăbuință. Și aceleași decizii greșite – în atac, dar mai ales în apărare – i-au adus lui City încă o victorie relativ confortabilă pe Emirates.

Că oamenii lui Guardiola se vor instala de la început în jumătatea adversă era oricum de așteptat. Dar spațiul oferit lui Sterling în fața careului, unde te-ai fi așteptat să-l găsești pe închizătorul Guendouzi, cu siguranța n-a făcut parte din plan. Și fără devierea fină a lui Sokratis, șutul englezului ar fi ajuns cel mai probabil în poartă. Nu trecuse nici măcar un sfert de oră și ediția 2.0 a lui Arsenal semăna deja deprimant de mult cu cea precedentă.

Putem să ne concentrăm și pe părțile bune, cum ar fi inițiativa arătată de Aaron Ramsey la mijloc sau presingul mult mai energic decât de obicei. Dar, cu excepția unei ocazii pentru Bellerin și a unei perioade susținute în repriza secundă, gazdele au reușit să amenințe serios poarta lui Ederson doar după ce Bernardo Silva făcuse 2-0, după o finalizare de pus în vitrină. Introducerea lui Lacazette, care a colaborat bine cu Aubameyang, a venit prea târziu pentru a mai face vreo diferență. Și aici vine întrebarea dacă nu cumva Emery s-a trezit prins între tradiție și inovație: selecția a fost diferită, dar vechiul sistem de joc și „lipsa de inventivitate‟ menționată de Petr Cech după ultimul fluier au rămas neschimbate, cel puțin până când s-a trecut la doi atacanți pur-sânge.

La urma urmei, n-ai cum să ignori nici dificultatea examenului. Man City pur și simplu nu dă semne că se îndreaptă în altă direcția decât înainte. Guardiola explica săptămâna asta cum se va schimba jocul odată cu revenirea lui Mendy, „care o să ne permită să fim mult mai ofensivi pe flancuri‟. Francezul i-a demonstrat prompt argumentul, cu două assisturi. Mai mult, Sergio Aguero ar fi trebuit să fie și el pe lista marcatorilor, după o altă eroare mare din partea lui Guendouzi, și Kevin De Bruyne de abia se încălzește pentru ce va veni. Sunt deja destule semne că acel „ceva‟ va fi la fel de glorios ca stagiunea trecută.

Așteptări crescute și un răspuns pe măsură la Liverpool

E clar, „Anfield expects‟. Toată lumea asociată cu Liverpool, de la suporteri la antrenor și jucători, înțelege că potențialul demonstrat sezonul trecut și investițiile substanțiale din vară trebuie să dea roade concrete. „Clubul ăsta vrea să fie la nivelul Barcelonei, a lui Bayern și Real Madrid,‟ spunea Xherdan Shaqiri în The Guardian, iar echipa lui Klopp începe sezonul din postura de principală contracandidată pentru Man City. Un statut pe care l-a respectat din plin într-un 4-0 zdrobitor cu West Ham.

Meciul s-a disputat într-o atmosferă curioasă. Pe de-o parte, fanii au avut cel puțin patru motive bune de a face zgomot și niciunul să se teamă de un adversar inofensiv. Manuel Pellegrini a promis că „The Hammers‟ se vor întoarce la rădăcini, cu un stil ofensiv care face parte din mitologia clubului. Numai că chilianul și-a petrecut după-amiaza privind îngrozit printre degete cum apărarea sa e făcută ferfeliță de colaborarea dintre Robertson pe un flanc, Alexander-Arnold pe celălalt și atacul letal al gazdelor. Salah și Mane s-au ales cu goluri aproape identice în prima repriză, iar cel din urmă a marcat (din ofsaid) și în partea secundă.

Pe de altă parte, au fost perioade lungi de liniște aproape tensionată. Fiecare atingere de pe teren a fost parcă încărcată de așteptările născute dintr-un veac fără titlu. Însă reușita lui Daniel Sturridge, cu prima sa atingere după ce l-a înlocuit pe Salah, a fost o cireașă atât de dulce pe tort încât relaxarea s-a extins în sfârșit și până în tribune. „Viitorul fotbalului va fi rotația,‟ a zis Klopp la final. Cu un mijloc consolidat de transferurile lui Keita și Fabinho, plus un atac în care Sturridge insistă că mai are și el ceva de spus, viitorul lui Liverpool arată foarte bine.

În fine, pe St. Mary’s, Southampton și Burnley au reușit cumva să trimită împreună 34 de șuturi spre poartă și să termine totuși 0-0. Mai îngrijorător pentru Hughes și Dyche e că doar un sfert dintre încercări și-au atins ținta, ceea ce sugerează probleme ofensive pentru ambele echipe. 

 

Abonează-te la newsletter
Happening now