Mirel Rădoi nu continuă. Cu ce rămânem la finalul preliminariilor pentru Cupa Mondială din Qatar: ce jucători am câștigat, unde am greșit, ce fotbal vrem să jucăm mai departe?

Ciprian Rus 14 noiembrie 2021
Fast
Împarte cu alții acest articol

Naționala României a încheiat azi, în deplasarea din Liechtenstein, parcursul în Grupa J de calificare pentru Mondialul din Qatar, 2022. Iar Mirel Rădoi a anunțat că nu continuă pe banca echipei naționale. Victoria previzibilă (2-0, goluri Man și Bancu) a alor noștri n-a servit, însă, la nimic, pentru că Macedonia de Nord a bătut Islanda la Skopje: 3-1. După ce ne-au luat două puncte vineri, islandezii promiseseră să le facă viața grea și balcanicilor, în schimbul unei beri bune românești. Cu toate că unul dintre sponsorii Naționalei a pus berea la bătaie înainte de meci, islandezii nu au reușit să scoată egalul la care suporterii români sperau.

România termină, așadar, grupa pe locul 3. Cu Germania favorită clară – învinsă o singură dată în mandatul Joachim Low și primind, apoi, un singur gol, de la România, după venirea lui Hansi Flick – locul 2 era maximum ce putea pretinde Naționala. Cu o Islandă în scădere vizibilă de formă în ultima vreme, care a ratat EURO, deși ne-a scos pe noi în prima etapă de baraj anul trecut, dar cu două echipe în creștere la fel de evidentă – Macedonia de Nord și Armenia – echipa națională avea, apriori, șanse bune pentru locul ce ducea spre selecția dură a barajului pentru Qatar 2022.

Pe merite proprii, dar și cu ajutorul unor rezultate indirecte, România era cel mai bine plasată pentru baraj înaintea sesiunii finale de două meciuri din prima jumătate a lui noiembrie. Eram „la mâna noastră”, după expresia consacrată de lumea fotbalului. Doar că egalul cu Islanda – o echipă de tineri și cu șanse pur teoretice la locul 2 – ne-a aruncat la mâna hazardului. Cum Macedonia de Nord n-a refuzat cadoul României, rămânem din nou în afara celei mai mari competiții a fotbalului inter-țări. Cu toate că accederea la Mondiale nu ar fi fost deloc facilă, senzația unei noi șanse ratate e cât se poate de persistentă.


Imediat după finalul meciului cu Liechtenstein, selecționerul Mirel Rădoi a anunțat că nu mai rămâne alături de echipa națională. Cu ce rămânem, în condițiile astea, după aceste preliminarii? Există și plusuri dincolo de marele minus al ratării obiectivului? S-a schimbat cu ceva – și, dacă da, cum? – jocul României în mandatul lui Mirel Rădoi? Ce a mers? Ce n-a mers? Cum ar fi mai bine să mergem înainte?


Jocul

Venit la Națională de la echipa U21, unde demonstrase că România poate juca și altceva decât un fotbal sărăcăcios și ultradefensiv, selecționerul Mirel Rădoi promisese o schimbare de paradigmă, în paralel cu necesara schimbare de generație pe care predecesorul său, Cosmin Contra, o începuse.

Ceea ce a propus Mirel Rădoi a fost, în fapt, o „terapie de șoc”: a forțat în multe meciuri cu o garnitură foarte ofensivă, chiar fără închizător. Încet-încet, mai cu seamă în a doua jumătate a calendarului calificărilor, jocul la construcție al Naționalei a arătat serioase progrese, care au culminat cu dominarea pozițională și cu multitudinea de faze de poartă din meciurile cu Armenia și Islanda. România a arătat destul de bine și în dubla cu Germania – de la care ne temeam să nu luăm o căruță de goluri. N-am ieșit șifonați din cele două meciuri, un indiciu că, bine organizați, putem aborda și jocuri cu adversari de primă categorie.

Doar forma slabă – inclusiv din punct de vedere fizic – a atacanților noștri a făcut ca România să nu marcheze mai mult de un gol în cele două meciuri. În plus, mai ales contra Islandei, Naționala a reușit niște faze care, prin cursivitate și creativitate, ne-au adus aminte de vremurile bune, dacă nu cele ale lui Gică Hagi și Gică Popescu, măcar cele cu Adi Mutu și Cristi Chivu pe teren.

Prin urmare, jucăm altceva, chiar dacă, în unele momente, stilul prea asumat liber al lui Rădoi ne-a expus în momente-cheie ale parcursului din calificări. Rezultatul final nu e unul care să ne mulțumească, însă România nu mai plictisește de multe meciuri, ba ne oferă speranțe că se poate construi pe direcția începută de Mirel Rădoi. Cu mijlocași „box to box” precum Răzvan Marin, Alex Cicâldău și Nicolae Stanciu și cu talentul unor tineri precum Ianis Hagi, Moruțan sau Ivan, Naționala are marjă de creștere nu doar în joc, ci și în rezultate.

Jucătorii

După retragerea de la Națională a lui Ciprian Tătărușanu și după o lungă perioadă de probleme în defensivă, cauzată și de accidentări, dar și de îmbătrânirea unor jucători, senzația din ultimele partide este că Mirel Rădoi reușise să stabilizeze o apărare capabilă să facă față cu brio chiar și unei trupe puse pe marcat pe bandă rulantă precum Germania.

În mod cert, vestea cea mai bună a acestor preliminarii este că avem portar: Florin Niță a fost impecabil între buturile României, probabil cel mai bun jucător al nostru în aceste ultime meciuri. În fața lui Niță, cuplul de fundași centrali Chiricheș – Nedelcearu pare tot mai sudat, cu două rezerve care s-au remarcat și ele, Rus în principal, dar și Burcă, jucător cu personalitate și cu experiență europeană în tricoul CFR-ului. Probleme avem în continuare pe flancuri: pe banda stângă Mario Camora nu a confirmat, așa că mergem cu improvizații, când Toșca, când Bancu – care a marcat un gol superb cu Liechtenstein. Pe dreapta, în schimb, tânărul Rațiu pare să-și fi câștigat postul de titular și a avut o evoluție apreciată în fața Islandei.

La mijloc, Mirel Rădoi a mers, în modulul 4-3-3, pe ideea unor jucători cu „lipici” la minge, dar și cu travaliu bun. Marin, Cicâldău și Stanciu sunt favoriții săi, cu „variabila” Nedelcu atunci când joacă cu închizător clasic. O strategie fundamentală pentru recâștigarea posesie mingii de către echipa națională, dar care, inevitabil, e riscantă în faza de apărare, unde nu întotdeauna spațiile din fața careului propriu sunt închise.

În trioul din față, doar Ianis Hagi i-a luat prim-planul lui Dennis Man, care trece printr-o perioadă grea la echipa de club. Decisiv contra Macedoniei de Nord, strălucitor la golul marcat Germaniei și ghinionist la faza din minutul 85 cu Islanda, în care putea califica România la baraj, Ianis începe să își impună personalitatea și poate deveni liderul așteptat de toată lumea în viitorii ani. În rest, forma fluctuantă și desele accidentări ale oamenilor de atac s-au văzut în criza ofensivă a Naționalei.

Plusuri și minusuri

Dacă jocul făcut de ai noștri poate fi trecut la plusurile campaniei de-abia încheiate, atitudinea n-a fost la înălțimea exigențelor noastre. Vizibile încă din anii trecuți – episodul Moruțan n-a fost, se pare, luat foarte în serios la loturile naționale – o suită de acte de indisciplină ne-au dat mari bătăi de cap în preliminarii: cartonașe roșii pentru Pușcaș și Tănase, suspendarea lui Mihăilă chiar la meciul decisiv cu Islanda.

Imaturitatea de care l-au acuzat criticii pe selecționerul Mirel Rădoi s-a văzut mai ales pe teren. Cu ceva mai mult sânge rece, România ar fi putut câștiga acele 3 puncte care să o califice la baraj. Cu Niță, Chiricheș și Stanciu lideri „tăcuți” și cu noul val U21 poate prea zgomotos și prea dornic să se impună încă din primele meciuri, României i-a lipsit un lider adevărat, care să țină unită și, mai ales, concentrată echipa în situațiile critice. Nu mai puțin adevărat, unei echipe atât de tinere i-a lipsit și publicul în meciurile decisive. Suflul tribunei i-ar fi motivat și, poate, responsabilizat mai mult pe ai noștri.

Revenind la imaturitate, alor noștri le-a lipsit, foarte probabil, și un anturaj mai impozant în jurul primei reprezentative. Nici președintele Federației, nici cei din jurul său nu sunt personaje care să impună sau care să vină cu un plus de rigoare, iar asta s-a văzut și din gestionarea situației contractuale a selecționerului înaintea mult-doritului baraj, și din contrele lui Mirel Rădoi cu directorul tehnic Mihai Stoichiță. Ruptura dintre FRF și „generația de aur” ne costă mai mult decât credem.

Schimbul de generație

În paralel cu schimbarea stilului de joc, un alt punct important pe fișa postului selecționerului Mirel Rădoi era întinerea Naționalei, mult-așteptata tranziție spre generația cu care făcea furori acum doi ani la U21. După ce Cosmin Contra se grăbise să titularizeze câțiva dintre jucătorii de la tineret, Mirel Rădoi a finalizat procesul: cu Manea, Rațiu, Nedelcearu, Rus, Cicâldău, Marin, Nedelcu, Hagi, Moruțan, Ivan, Man, Ivan și Vlad, selecționerul ar putea alinia în orice moment un prim 11 apropiat de cea mai bună variantă a Naționalei. Din spate vin și alți jucători, precum Aioani, Mihăilă sau Enes Sali; ține și de ei să joace constant la echipele de club pentru a putea face față concurenței unor „seniori” ca Niță, Chiricheș, Burcă, Bancu sau Stanciu.

Încotro?

Într-un fotbal bine așezat, am fi știut deja încotro o ia Naționala după terminarea grupei J de calificare, cu sau fără accederea la baraj. Normal ar fi fost ca Mirel Rădoi să primească un contract extins, dacă scopul a fost cu adevărat acela de a schimba jocul Naționalei. Cum Mirel Rădoi a decis că nu va mai continua, până și plusurile campaniei care se încheie azi sunt puse sub semnul întrebării. Vom continua să jucăm un fotbal ofensiv sau ne vom întoarce la un joc cinic de distrugere? Vom avea mai mult succes cu un astfel de joc? Ne dorim să revenim acolo? Sunt întrebări multe, dar și noaptea de după ratarea unei noi calificări este una lungă…

 

Foto: Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Happening now