Modric răsuflă ușurat: Croația a fost salvată de portarul Subasic. Danemarca, dar mai ales Schmeichel, pleacă acasă cu fruntea sus

Danny Coposescu 1 iulie 2018
Fast
Împarte cu alții acest articol

„Caut favorită pentru Cupa Mondială din Rusia. Rog seriozitate.”

Înainte de toate, am vorbit de Germania. Dar campioana de acum patru ani s-a prăbușit într-un nor de praf, încă din faza grupelor. Apoi ne-am refugiat în individualități, dar Messi și Ronaldo și-au luat la pachet biletele retur. Măcar pe Spania credeam că ne putem baza, până când au zis pas(ă) la sferturi.

Astă seară, Croația era cât pe ce să ne tragă și ea preșul de sub picioare. Într-un meci care și-a consumat toată energia creativă în primele patru minute, Modric s-a certat, apoi s-a împăcat cu penaltiurile și echipa lui Zlatko Dalic s-a strecurat cumva în primul sfert de finală din 1998 încoace.

Croația 1-1 Danemarca (3-2 lovituri de departajare)

Ne-am lecuit de începuturi furibunde. Nu de alta, dar tot fotbalul s-a jucat înainte să ne revenim după acțiunea prelungită de pe Luzhniki. Catapulta pe care o are Knudsen în loc de brațe a deschis nebunia din primul minut, când Jorgensen a finalizat din mijlocul unui mănunchi de croați confuzi. Iar Mandzukic a închis-o aproape instantaneu, după ce danezii au întors politicoși favoarea, cu propriul lanț de gafe.

Cine mai era încă afectat de coma tiki-taka din meciul precedent s-a trezit degeaba. Cele două echipe parcă s-au înfricoșat atât de tare încât și-au zis „piua!‟ pentru următoarele 86 de minute. Toate obiceiurile proaste din grupe s-au întors, dublate de tensiunea ocaziei. Așa ne-am adus aminte că balcanicii n-au strălucit decât o dată până acum, împotriva unor argentinieni debusolați, și că Danemarca ne-a plictisit cu doar două goluri în trei etape.

E drept și că vorbim despre două naționale sufocate de o istorie glorioasă, dar îndepărtată. De la Age Hareide se cere un spectacol ca cel din 1986, când „Dinamita Daneză‟ a stârnit o romanță pasionantă în Mexic, iar bronzul luat de Croația în 1998 încă atârnă greu pe umerii băieților lui Zlatko Dalic. Prezența lui Davor Suker, steaua acelui lot și actualul președinte al federației croate, la Nizhny Novgorod a personificat povara asta.

Poate asta explică și sincopa neobișnuită a lui Luka Modric, unul dintre cei mai sanguini fotbaliști de top. Sau poate faptul că a trebuit să aștepte 116 minute pentru a păși sub reflectoare. El a trecut o pasă prin urechile acului pentru Ante Rebic, faultat cu disperare de Zanka. Tot Modric și-a asumat responsabilitatea, ca de obicei. Dar de data asta, în poate cel mai important moment al ilustrei sale cariere, i-a trimis mingea în brațe lui Kasper Schmeichel. Din tribune, trecutul a ajuns din nou în prim-plan: tatăl Peter și-a scuturat euforic pumnii, disperat ca fiul să-i depășească mai mult decât recordul de jocuri fără gol primit.

Ceea ce-a făcut deznodământul și mai crunt pentru danezi. De două ori au mai exultat ce doi membri ai familiei Schmeichel, după ce portarul lui Leicester a scos șuturile lui Badelj și Pivaric. Dar Subasic a reușit trei parade uriașe și Rakitic n-a mai greșit.

Așa că măcar una dintre favoritele – de conjunctură, e drept – turneului ăsta supraviețuiește și pregătește un sfert de finală est-european cu gazdele ruse. După două săptămâni și jumătate în care certitudinile au dispărut alături de aristocrația fotbalului internațional, e greu de spus cine are prima șansă la Sochi.

 

 

 

 

 

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories