O nouă eră de aur în Italia? Predicții și patru întrebări esențiale înaintea noului sezon de Serie A

În mod normal, am fi început avancronica asta salutând revenirea Serie A la un nivel pe care nu l-am mai văzut de ani buni. Dar până să vorbim despre „afacerea secolului‟ de la Juventus, despre revoluțiile care mocnesc la Milano sau gașca de tineri promițători de la Roma, trebuie să menționăm umbra care s-a așternut peste Italia. Toată țara e în doliu după catastrofa de la Genova, unde prăbușirea unui pod a făcut ravagii. E o chestiune de bun simț ca fotbalul să se oprească în astfel de momente și încă e posibil ca întreaga primă etapă, nu doar meciurile lui Genoa și Sampdoria, să fie amânată. Orice s-ar întâmpla, stadioanele dintr-un campionat Italian revigorat vor fi pline de omagii aduse victimelor. Uite câteva întrebări pe care ni le punem între timp.

Cât de puternic va fi „efectul Ronaldo‟?

De la Fabio Capello la Roberto Mancini, de la Deloitte la FIFPro, toată lumea și-a dat cu părerea despre subiectul principal al verii. Printre altele, transferul lui Ronaldo la Juventus a crescut instantaneu valoarea clubului torinez pe bursă, i-a crescut expunerea pe mediile sociale cu câteva sute de mii și a ațintit în general ochii pe Serie A. Când până și Daniele De Rossi, căpitanul rivalei Roma, se declară impresionat, știi că ai aruncat praf de stele în ochii tuturor.

James Horncastle a observat deja munca asiduă depusă de Juve pentru a-l proteja pe portughez de isteria din jur. Ronaldo a fost ținut aproape în izolare până la amicalul tradițional cu echipa secundă, la Villar Perosa, în care și-a făcut debutul cu gol. La pauză, a fost retras și protejat de obișnuita invazie a fanilor, care probabil l-ar fi lăsat și fără boxerii „CR7‟. Dragostea asta fanatică e fără îndoială unul dintre motivele pentru care atacantul a venit la Torino, de vreme ce răceala de pe Bernabeu l-a întristat (mai) mereu.

Motivațiile lui Juve nu sunt greu de ghicit. Cele pe termen lung țin de ridicarea brandului pe piscurile unde tronează Barça, Real Madrid, Man Utd sau chiar Bayern. În ce privește viitorul imediat, Agnelli țintește clar trofeul Champions League, o schimbare considerabilă în managementul așteptărilor de până acum, când spunea că „Europa e doar un vis‟. 

Mai interesant e să ne uităm la sentimentele contradictorii pe care le simt restul echipelor în Serie A. De exemplu, reacția lui De Rossi n-a fost pur admirativă: „Deja au omorât cursa pentru titlu.‟ Pentru cei cu pretenții la succes, nu prea există o parte bună, decât eventual când va veni timpul pentru renegocierea contractelor de televizare. Stadioanele ar fi fost oricum pline pentru vizita „Bătrânei Doamne‟ și ambițiile suporterilor nu se rezumă la a-l vedea în carne și oase pe Ronaldo marcând un hat-trick împotriva favoriților.

Pentru cealaltă jumătate a clasamentului, beneficiile se văd deja în prețurile crescute pentru biletele la meciul contra campioanei. Bonusul ăsta înseamnă enorm în „universul paralel‟ al cluburilor care se zbat – adesea fără succes, cum arată epidemia de insolvență din Serie B – pentru supraviețuire.

Va reuși Milano să ofere o provocare serioasă?

Activitatea furibundă din ultimele luni sugerează că totul este posibil, însă n-ar fi prima oară când speranțele s-ar transforma rapid în dezamăgire. Și totuși, Inter și AC Milan par mai sănătoase ca oricând. Luciano Spaletti a reușit un tur de campionat spectaculos anul trecut, iar acum are la dispoziție un lot vast superior. Cu Radja Nainggolan și Lautaro Martinez pe lângă Icardi sau Perisic, golurile pot veni de oriunde în echipa asta. În partea cealaltă, Stefan De Vrij și Sime Vrsaljko au consolidat apărarea, deci Inter are piesele necesare pentru a se menține în top și dincolo de iarnă. Profunzimea lotului îi va prinde bine într-un program mult mai încărcat din cauza prezenței în grupele Champions League.

Povestea rivalilor de oraș e aproape halucinantă. Investitorii chinezi care au preluat clubul de la Berlusconi au fost un miraj toxic. Când UEFA a aruncat o privire peste conturi, s-a oripilat de-a dreptul și suspendarea din Europa League părea să fie încă o corecție groaznică pentru o instituție care nu se regăsește. Însă fondul de investiții american Elliott a salvat surprinzător situația și de atunci lucrurile au mers din bine în mai bine pentru „Rossoneri‟. Milan va juca totuși în cupele europene cu o echipă transformată peste vară. În atac Higuain, cel cu peste 100 de goluri în Italia; în apărare Caldare, unul dintre cei mai promițători fundași din Peninsulă. Ambii luați de la un Juventus grăbit să-și mai regleze puțin bugetul de salarii. Dacă tot vorbeam de efectul Ronaldo, iată că pe San Siro a avut doar urmări pozitive.

Cât de reușită va fi tranziția la Roma și la Napoli?

Mulțumită lui Napoli și Sarri, Serie A a fost singura ligă importantă din Europa care ne-a oferit o cursă strânsă la titlu. Dar cel din urmă a plecat la Chelsea și l-a luat cu el și pe Jorginho, unul dintre principalii responsabili pentru numărul record de puncte atins de napolitani stagiunea trecută. Înlocuitorul pe bancă e Carlo Ancelotti, care împarte opiniile pe San Paolo. Pe de-o parte, abordarea sa extrem de relaxată provoacă îngrijorare, mai ales pentru că startul de sezon va fi infernal: deplasări la Lazio și Juve, Milan și Roma pe teren propriu – toate în primele 10 etape. Pe de altă parte, Ancelotti nu trebuie să umble prea mult la mecanismul lăsat în urmă de Sarri, iar CV-ul său e superior oricărui antrenor care a trecut pe la Napoli în ultimii ani. În orice caz, va fi o provocare diferită pentru un om obișnuit să fie la cârma favoritelor.

Apropo de Roma, cel mai bun transfer făcut de capitolini continuă să fie directorul sportiv Monchi. Pentru a doua vară consecutivă, Liverpool a dat iama prin lot și le-a luat unul dintre cei mai buni jucători, însă banii au fost folosiți cu cap, pe o combinație interesantă între potențial și experiență. Justin Kluivert și Patrik Schick se alătură unui atac în care a strălucit deja tânărul Cengiz Ünder, iar Javier Pastore și Steven Nzonzi aduc creativitate, respectiv siguranță. Eusebio Di Francesco a demonstrat deja de ce e capabil și Roma are și ea motive întemeiate să spere la încă un an memorabil.

Urmărim renașterea fotbalului italian?

E remarcabil cât de rapid s-a schimbat atmosfera în Italia. Dezamăgirea cruntă a unui Mondial fără „Squadra Azzura‟ s-a disipat într-un vârtej de activitate neegalat de celelalte campionate mari. Brusc, toată lumea și-a îndreptat atenția pe Serie A – și nu doar pe achiziția luxoasă de la Torino. Există deja un consens că lucrurile n-au mai arătat atât de bine din 2003 încoace, când două reprezentante ale Italiei își disputau finala Champions League.

La Roma, Milan și mai ales la Florența, antrenorii au tot mai multă încredere în următoarea generație de jucători italieni, ceea ce nu poate fi decât un lucru bun pentru națională. Probleme sistemice există în continuare, mai ales acolo unde nu se învârt sume astronomice, iar clasamentul e clar scindat între echipe de prim rangul și „restul‟. Dar de mult nu s-a mai întâmplat ca un sezon de Serie A să fie așteptat cu atâta nerăbdare. 

Predicțiile noastre pentru Serie A 18/19:

1. Juventus

2. Inter

3. Roma

4. Milan