Premier League round-up: Liverpool trece pe 1, Emery reușește prima victorie cu Arsenal, Bournemouth și Everton o iau razna

Danny Coposescu 25 august 2018
Fast
Împarte cu alții acest articol

Sezonul nou e încă în fașă, dar asta nu înseamnă că fanii lui Liverpool n-au ciulit urechile la auzul rezultatului de pe Molineux. Șansa de a trece pe locul întâi, chiar și doar pentru o seară, e atractivă indiferent dacă s-au jucat trei sau 13 etape. Ceva din așteptările astea ridicate, din tensiunea care-o va urmări tot sezonul, s-a strecurat și jocul câștigat greoi cu Brighton, prin golul lui Salah (cine altcineva?).

Etapa trecută, la Palace, am văzut o altă față a echipei lui Klopp. Dacă atunci s-a trecut cu bine peste genul de deplasare în care de obicei se poticnea, astă seară s-a mai exorcizat un demon: cel al punctelor pierdute acasă în meciuri anoste. Da, Liverpool a încetinit cu fiecare minut în plus. Da, un adversar care se chinuia inițial să lege două pase a terminat jocul în atac, cu ocazii serioase la poarta unui Alisson ceva prea aventuros. Dar clișeul despre abilitatea campioanelor de a lua trei puncte și fără să fie sclipitoare pe teren e unul dintre cele mai justificate în fotbal.

„N-a fost cea mai bună prestație, dar a fost suficient de bună,‟ e și concluzia principală a lui Klopp, care se poate lăuda acum cu singurul palmares defensiv imaculat din Premier League. Nu de mult, nici nu ți-ai fi putut imagina că vei citi cuvintele astea despre Liverpool.

Spre deosebire de „criză la Arsenal‟, un titlu care se scria probabil peste tot când Marko Arnautovic deschidea scorul pe Emirates, pentru West Ham. Pentru o bună parte din prima repriză, nord-londonezii n-au arătat doar aceleași vulnerabilități defensive care-i fac pe suporteri să-și smulgă părul pe Youtube, ci au renunțat și la minge. Fie din raționamentele tactice ale lui Emery, fie din motive mai îngrijorătoare, Arsenal a trecut la un joc reactiv de-a dreptul strident când vine vorba de filosofia cu care ne obișnuisem.

 

Doar că nici Manuel Pellegrini n-are o lună de miere prea grozavă la West Ham și oaspeții au ridicat inexplicabil piciorul de pe pedală, când părea că pot strânge primele lor puncte. Nici cinci minute după golul lui Arnautovic, fundașii laterali ai lui Arsenal au combinat la egalarea adusă de Monreal. În repriza secundă, excelentul Felipe Anderson a rămas tot mai izolat, iar intrarea lui Lacazette a crescut considerabil pericolul. Francezul a forțat autogolul lui Issa Diop și rezultatul a devenit clar din minutul 70. Danny Wellbeck a mai aplicat un strat cosmetic în prelungiri și a stabilit scorul final de 3-1. E prima victorie din mandatul lui Emery, care mai are însă mult de muncit până să mai risipească apatia palpabilă din stadion.

În întâlnirea dintre Bournemouth și Everton numai de apatie nu s-a pus problema. Altfel, am avut de toate. Câte o eliminare de ambele părți – una deosebit de tembelă pentru Richarlison – patru goluri și o revenire spectaculoasă. King și Ake au întors în patru minute meciul după ce Walcott și Keane îi puseseră pe oaspeți în control. Cel din urmă s-a și accidentat serios și a fost spitalizat după o ciocnire de groază în propriul careu. S-a terminat 2-2, după aproape 10 minute de prelungiri în care ambele echipe au părut stoarse de fiecare strop.

Leicester a reușit și ea o revenire la Southampton, unde a câștigat cu 2-1 datorită unui șut de la distanță din partea lui…Harry Maguire (serios!). Pe Kirklees Stadium s-a stabilit un nou record de moțăială colectivă în public, „mulțumită‟ anestezicului oferit de Huddersfield și Cardiff într-un 0-0 care va da trei scene pentru Match of the Day: primul fluier, cartonașul roșu primit de Jonathan Hodd pentru o îmbrânceala ca la grădiniță și ultimul fluier.

***

Nou! Neînvinșii. Povești spuse de sportivii români 

Poveștile strânse și scrise cu mult har de Andreea Giuclea sunt grupate într-un volum care nu ar trebui să-ți lipsească. E o colecție de povești în care fiecare dintre noi se poate regăsi.

Sunt lecțiile de viață ale unora dintre cei mai importanți sportivi români, scrise la persoana I, sub forma unor eseuri personale, păstrând vocea și cuvintele fiecărui personaj portretizat.

Ele vorbesc despre diversele fețe ale performanței, despre drumul lung și imprevizibil dintre înfrângeri și victorii și despre munca din spatele rezultatelor mari pe care le aplaudăm pe stadioane și le admirăm la televizor.

Comandă-ți un exemplar de aici!

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories