Premier League round-up: Man United revine ca pe vremuri, Mourinho primește un cadou nesperat

Danny Coposescu 6 octombrie 2018
Fast
Împarte cu alții acest articol

Ai avut o zi grea? Totul a luat-o la vale din secunda în care te-ai ridicat din pat, de parcă ai fi într-un scheci regizat pentru amuzantul tuturor în afară de tine și ai tăi? În cazul ăsta, uite un mic jurnal care-ți va demonstra că lucrurile se pot îmbunătăți și din senin.

– Aprox. 7.00: Jose Mourinho se trezește, își face cafeaua și deschide televizorul. Pe Sky Sports, BBC și orice canal care are măcar o legătură tangențială cu fotbalul, se citează un articol din Daily Mirror care-i anunță demiterea weekendul ăsta, indiferent de rezultate.

– Aprox. 10.00: Mourinho se prezintă la Carrington, unde trebuie să finalizeze, sub o presiune inimaginabilă, ultimele detalii pentru meciul cu Newcastle. Că taman confruntarea cu vechiul inamic Rafa Benitez, care-i stimula cândva cele mai „Trump-iene‟ impulsuri, i-ar putea încheia cariera la United e o ironie de-a dreptul insuportabilă.

– 17.40: Yoshinori Muto face 2-0 pe Old Trafford, la trei minute după ce Kennedy îl făcea covrig pe Young și deschidea scorul. Publicul își încălzește corzile vocale pentru o rundă sănătoasă de huiduieli la pauză, destinate în principal lui Mourinho.

– 19.15: Alexis Sanchez, unul dintre personajele principale din povestea tristă a clubului în ultimele 10 luni, înscrie pentru 3-2: o revenire demnă de istoria după care tânjesc atâția în vremurile astea întunecate pentru Man Utd. Extenuat, Mourinho îl cheamă pe Matic la margine și îi dă instrucțiuni să închidă meciul cu orice preț.

 

O partidă ca asta, încărcată cu subtext și dusă la extreme emoționale, poate fi copleșitoare pentru orice observator, darămite pentru omul de pe bancă, punctul focal al tuturor controverselor și tensiunilor din ultimele săptămâni, omul a cărei slujbă este (încă) în pericol. Ai putea argumenta că Mourinho e remunerat mai mult decât generos, iar vârsta și experiența ar trebui să-l facă capabil să răspundă cu calm la momentele dificile. Dar fiecare avem personalități diferite, unele mai sensibile decât altele. Iar reacția portughezului la goluri și victorie ne spune destule despre temperamentul său.

Toate astea nu schimbă neapărat ceva. E posibil ca mâine să ne deschidem cu toții televizoarele și să sorbim din cafea în timp ce urmărim imagini cu Mourinho făcându-și bagajele. Iar hibele sistemice care fac posibilă o nevroză totală – în atac, la mijloc și mai ales în apărare – nu vor dispărea decât după o terapie serioasă și foarte costisitoare. Kennedy și Muto au expus o echipă terorizată în primul rând de propriile neajunsuri, reale sau imaginate.

Eric Bailly a fost înlocuit după 19 minute, Scott McTominay după 49. United a jucat aproape jumătate de meci cu un singur fundaș central. În felul său aparte, Mourinho și-a arătat latura romantică. „Attack, attack, attack!‟ se tot striga din tribune. Cu Fellaini azvârlit ca o bombă atomică în careul opus și patru jucători ofensivi roind anapoda în preajma lui – e și asta o formă de atac, nu-i așa?

Nu în ultimul rând pentru că a funcționat. Mata, înlocuitorul lui Bailly, a făcut primul pas, cu o lovitură liberă în minutul 70. Martial și-a mai crescut cota între suporteri, după o combinație superbă cu Pogba. Și apoi Sanchez, cel mai scund jucător de pe teren și alt simbol tragic al abordării împrăștiate de la United, a înscris cumva cu capul în ultimul ceas. Rămân deci prea multe întrebări ca să putem trage concluzii importante. În afară de una: chiar și o zi începută groaznic se poate termina așa.

Ceea ce nu înseamnă că Mourinho s-a mulțumit s-o încheie pe un ton pozitiv: „Dacă mâine plouă la Londra, atunci e vina mea. Dacă sunt dificultăți cu înțelegerea pentru Brexit, e vina mea. E prea multă răutate, e o vânătoare de oameni în fotbal. Am 55 de ani, îi pot face față, dar unii dintre jucători se zbat. Rashford și McTominay erau speriați, alții au cedat sub presiunea vânătorii ăsteia. Până la urmă, ați văzut dedicare și determinare. Am mai spus-o, contează doar clubul și pentru asta ne-am luptat cu toții astăzi.‟

Pe Wembley, Tottenham a primit un tonic binevenit după coșmarul provocat miercuri de Leo Messi. Victoria cu 1-0 împotriva lui Cardiff, obținută prin golul lui Eric Dier, a fost pur funcțională, dar cu atât mai importantă pentru Pochettino: „După Barcelona, singurul lucru care-a contat a fost să câștigăm. Suntem la un punct de topul clasamentului, dar mai avem mult de muncit.‟

La două puncte în urma londonezilor e Bournemouth, care-a demontat-o pe Watford cu 4-0 tocmai pe Vicarage Road. Dubla lui Joshua King, plus Brooks și Wilson, au decis clar duelul celor două surprize din startul de stagiune. Asta înseamnă că echipa lui Eddie Howe nu-și va petrece pauza internațională mai jos de locul șase.

Și Wolves stau foarte bine, după succesul cu 1-0 de la Crystal Palace. Matt Doherty a decis jocul în repriza secundă și nou-promovată rămâne neînvinsă în Premier League. Leicester și Everton au făcut schimb de poziții la mijlocul clasamentului, în urma unui 2-1 pentru oaspeții de pe King Power Stadium: au marcat Richarlison și Sigurdsson. Huddersfield a smuls un 1-1 important la Burnley, dar rămâne în zona periculoasă, alături de Newcastle și Cardiff.

 

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories