Din ultimul concurs în România înainte de Jocuri, David Popovici și-a luat energie pentru o vară plină. „Nu încerc să imit 2022, încerc să învăț de la zero”

De când a fost inaugurat, în vara lui 2022, Complexul Olimpic de Natație din Otopeni a găzduit mai multe evenimente dedicate natației: Campionate Naționale, Cupe ale României, concursuri amicale, dar și evenimente internaționale, organizate în premieră în România, cum au fost Campionatele Europene de înot și sărituri în apă pentru juniori din vara lui 2022 sau Campionatele Europene de înot în bazin scurt de seniori din decembrie 2023.

În aprilie 2024, cel mai mare și modern bazin din România și-a deschis din nou porțile pentru înotători din toată țara, veniți să concureze la o nouă ediție a Campionatelor Naționale. Era prima și cea cea mai importantă competiție internă a anului pentru înotul românesc, pentru că oferea șansa de-a realiza standardele de calificare pentru competițiile din vară, fiind un concurs omologat de către Federația Internațională de Natație. Era prima ocazie pentru cei 650 de sportivi – un record de participare – să arate că au progresat după munca grea din cantonamentele de iarnă. Veneau să lupte pentru medalii, pentru recorduri naționale, pentru timpi mai buni, și mai ales, să încerce să se califice la competițiile internaționale care urmau: Campionatele Europene de Seniori și de Juniori, Concursul Țărilor Central Europene, iar câțiva sperau chiar la Jocurile Olimpice.

România are momentan doi înotători calificați la Paris: David Popovici (19 ani), care a realizat baremul în urmă cu un an, tot la Otopeni, și Vlad Stancu (18 ani), care și-a obținut locul olimpic la Campionatele Europene de Juniori din vara trecută. Amândoi își doresc să li se alăture și alți colegi: „Mi-aș dori să avem o echipă cât mai mare, de fapt o delegație cât mai mare, dar mai ales de la înot. Zilele acestea au șanse și colegii mei să se califice și îmi doresc să fim cât mai mulți”, a spus David la începutul concursului, când a fost întrebat dacă are un sfat pentru sportivii care încearcă să obțină calificarea:

„Cea mai bună cursă a mea a fost cea cu recordul mondial de la Roma, și a fost și cursa la care nu m-am gândit la absolut nimic înainte de a intra în apă. Nu mă gândeam deloc la locul pe care o să-l iau, la timpul pe care poate o să-l fac, sau nu, ci mă gândeam la câteva elemente tehnice de bază. Am antrenat cursa în așa fel încât nu avea ce să mă surprindă. Și sfatul meu – nu neapărat pentru competiția de acum, ci pentru viitor și viitoarele șanse de a se califica la Jocuri, la Campionate Europene sau Mondiale – este să te antrenezi în așa fel încât să nu aibă ce să te surprindă.”

 

**

Cel mai valoros înotător român a concurat în primele patru zile, în probele de 50, 100, 200 și 400 de metri liber, și le-a câștigat pe toate. Pe margine, copii de toate vârstele l-au filmat, l-au aplaudat și i-au strigat în cor „Hai, David!”. Din tribună, antrenorul Adrian Rădulescu i-a urmărit atent întoarcerile și timpul de pe fiecare lungime de bazin, l-a aplaudat și l-a încurajat să înoate cât mai repede, agitându-se mai mult decât la alte concursuri.

Timpii obținuți l-au mulțumit. I s-au părut chiar mai buni decât se aștepta pentru etapa pregătirii în care se află. La 50 de metri liber, David s-a apropiat de recordul său personal. La 200 de metri liber a reușit al șaptelea timp al sezonului la nivel mondial (1:45.10). La 400 de metri liber, o probă care nu e printre preferatele sale și pe care n-a mai înotat-o de la Campionatele Europene de Seniori din vara lui 2022, a făcut un record personal (3:47,54). Iar în ultima zi, la 100 de metri liber, a coborât sub 48 de secunde pentru prima oară în acest an, reușind al zecelea timp al sezonului (47,86).

Sunt semne care arată că e în grafic cu pregătirea, deși spune că încearcă să nu se gândească la timpi în perioada asta: „Sunt foarte mulţumit de timp şi de-abia aştept să înot din ce în ce mai repede anul acesta. Cred că sunt chiar mai buni decât mă așteptam, chiar dacă am încercat să nu-mi creez nicio așteptare. E o perioadă plină de antrenamente, sunt antrenamente lungi și grele, și de asta sunt și mai fericit.”

„M-am schimbat, m-am maturizat, am crescut, m-am înălțat”

A fost primul și ultimul său concurs în România înainte de Jocurile Olimpice, și prima întâlnire cu presa din acest an, cu care a vorbit despre așteptări, presiune, concurența tot mai puternică, cum a gestionat pierderea recordului mondial la 100 de metri liber și ce-ar însemna să câștige titlul olimpic: „Eu cred că un aur olimpic nu m-ar face mai fericit. Adică îmi place să visez la un aur olimpic, îmi place să mă gândesc la asta, dar nu trebuie să o duc atât de departe încât să cred că asta îmi va garanta fericirea sau îmi va rezolva toate problemele mele personale sau în legătură cu înotul, viața mea. Nu mă va face fericit un aur olimpic. Nu cred că titlul olimpic îmi va lua o presiune de pe umeri, pentru că, deşi e visul meu de când eram copil, să cred că m-ar face cel mai fericit om de pe pământ să câştig un aur olimpic, înseamnă în acelaşi timp că, dacă cumva nu-l voi câştiga, voi fi cel mai nefericit. Indiferent de rezultat, procesul continuă, nu e viața mea până în Jocurile Olimpice și după. Este un concurs, într-adevăr un concurs foarte important, dar, la urma urmei, doar un concurs”.

Despre concurența tot mai mare, David a spus că „înotul și, de fapt, sportul evoluează, e complet normal și primesc cu brațele deschise orice fel de concurență, cum sunt sigur că și ei o fac. Și îmi doresc să fim cât mai mulți, cât mai mulți tineri și să ne întrecem între noi. E important să nu uităm că Jocurile Olimpice sunt până la urmă despre respect, prietenie, fairplay, a te simți bine și a concura alături de cei mai buni din lume.”

În acest context, spune că pierderea recordului mondial – deținut acum de chinezul Pan Zhanle – i-a oferit o motivație suplimentară și l-a eliberat, într-o oarecare măsură, de presiunea de a-l apăra: „Atunci când am aflat, bineînțeles că nu mi-a plăcut, mi-ar fi plăcut să fie numai al meu. Însă după aceea m-am bucurat, pentru că mi s-a luat ceva de pe umeri, cumva. Și am simțit că am din nou pentru ce să lupt. Nu mai eram David Popovici, recordmanul mondial, dublul campion mondial, eram David Popovici al cărui record mondial tocmai a fost bătut. Super, hai să-l iau din nou! Și a fost un motivator excelent, pentru că simt că am din nou pentru ce să lupt, și asta mi s-a părut foarte frumos.”

„Nu încerc să repet performanțele pe care le-am reușit în 2022, ci încerc să învăț de la zero, pentru că m-am schimbat, m-am maturizat, am crescut, m-am înălțat. Așa că nu încercăm să imităm nimic, încerc să învăț de la zero ce m-a făcut să am un an atât de bun acum doi ani și, pur și simplu, să mă bucur de proces. Nu trebuie să mă iau nici prea în serios, e și asta o capcană, în care putem cădea cu toții, nu numai eu.”

„Sper totuși să am o performanță de 5 stele dintr-un hotel de 3 stele”

A fost întrebat și despre un subiect despre care s-a scris mult în ultimele săptămâni, alegerea sa de a nu sta în satul olimpic în timpul concursului, ci într-un hotel mai aproape de bazin. „Au fost multe informații pur și simplu scoase din context. Nu mă deranjează că lumea mă judecă, e complet normal, însă pentru mine a fost cea mai bună decizie să stau în afara satului olimpic. S-au exagerat foarte multe în presă, e un hotel de 3 stele, obișnuit, am încercat să găsim unul dintre cele mai ieftine disponibile. Și sper totuși să am o performanță de 5 stele dintr-un hotel de 3 stele.”

Un mesaj pe care l-a repetat a fost că și-ar dori ca lumea să nu aibă așteptări. „Sigur că simt (presiunea), însă, dacă aș putea să le transmit ceva celor care așteaptă ceva de la mine, este: «Nu o mai faceți. Eu îmi văd de treabă, voi bucurați-vă de sport, și eu o voi face la fel».”

Așteptările și presiunea sunt însă îndreptățite, având în vedere calitățile și reușitele sale de până acum, crede Camelia Potec, președinta Federației Române de Natație și Pentatlon Modern: „Are potențial, ne dorim cu toții o medalie pentru România, pentru înotul românesc și, în primul și în primul rând, pentru David, pentru că acesta este progresul. Dacă la ultima ediție a fost pe locul 4, e automat să te gândești să urci la următoarea ediție, după patru ani – trei, de fapt, în cazul acesta – de muncă. Dar importantă este sănătatea, atât fizică, cât și din punct de vedere al psihicului, cu ce rămâne după această experiență de la Paris; și cu siguranță că David va înota și până în 2028, așa că important este să câștige experiență, să încerce să ajungă cât mai sus. Iar această presiune mie mi se pare normală, chiar dacă lui i se pare puțin anormal. Mie mi se pare normală, pentru că este sportivul care a fost cel mai rapid din lume la 100 de metri. Și este sportivul care este dublu campion mondial, dublu campion european, atât la juniori cât și la seniori, și e normal ca lumea să aștepte să mai câștige măcar o medalie de aur sau măcar o medalie la competiția majoră din acest an.”

„Nu sunt robot, încerc să fac față presiunii și o fac destul de bine. Și tocmai pentru a face față cât mai bine presiunii, aleg să o ignor. Contează numai ce cred, simt și știu eu și oamenii din jurul meu.”

**

Ca de fiecare dată, David a încheiat concursul național înconjurat de copii. După ultima probă și ultimele declarații, a făcut poze cu toți cei care-l așteptau, apoi i-a organizat într-un șir indian pentru autografe. A semnat pe tricouri, căști, post-it-uri și chiar și pe mâini. Înainte să plece, le-a spus jurnaliștilor că s-ar bucura ca ei să vină și în ultima zi, chiar dacă el nu va mai concura, pentru colegii lui. E un alt lucru pe care-l subliniază des, faptul că și ceilalți înotători merită atenție și susținere – din partea fanilor, a instituțiilor sportive, a presei.

Și alți colegi de generație au avut un campionat național bun, în frunte cu Rebecca Aimee Diaconescu, care a doborât un record național istoric. Înotătoarea de 17 ani a înotat 100 de metri liber în 55,15, înlocuind precedentul standard național (55,40) pe care prima campioană mondială a României, Tamara Costache, îl stabilise în urmă cu aproape 40 de ani, în 1986. „Aveam ochii pe recordul ăla și sunt foarte bucuroasă că am putut să-l fac, să vedem ce se poate în continuare. A fost o competiție fenomenală”, a spus Rebecca, fiica fostei înotătoare Lorena Diaconescu, campioană europeană cu ștafeta de 4×200 de metri liber și clasată pe 4 la Jocurile Olimpice de la Sidney. Rebecca a crescut în SUA, unde se antrenează și unde din toamnă va studia la University of Michigan, dar concurează pentru România. E vicecampioană mondială de juniori cu ștafeta României, iar în vară va concura la Campioantele Europene de Seniori.

Pe lângă David, alți trei înotători au coborât sub 50 de secunde la 100 de metri liber: Patrick Dinu (49,16), George Rațiu (49,48) și Alex Szilagyi (49,62), astfel că Federația își dorește ca la Campionatele Europene din iunie de la Belgrad să înscrie și ștafeta 4×100 de metri liber. „Ne dorim o ștafetă, pentru că avem o ștafetă bună și avem sportivi care au înotat foarte bine aici”, a spus Camelia Potec. „Acum, trebuie să vedem numărul total al sportivilor, trebuie să vedem bugetul, cât ne-ar costa. În funcție de numărul de persoane, de buget, vedem dacă ducem și această ștafetă, care nu mai are șanse de calificare la Jocurile Olimpice, dar important este ca ei să fie acolo. Ar fi pe merit, pentru că toți au înotat foarte bine și, de ce nu, eu cred că se poate lua chiar și o medalie la această ediție a Campionatului European.”

De baremul olimpic s-a apropiat cel mai mult Denis Popescu, al cărui timp din finala probei de 100 de metri spate, 53,97, a fost la doar două zecimi de standardul A (53,74), care l-ar fi calificat direct la Paris. A coborât, însă, sub standardul B, cu care ar putea participa dacă nu se vor califica suficienți sportivi cu baremul A și va primi o invitație din partea Federației Internaționale. „Se poate merge și cu barem B, pentru că nu mai e nimeni cu barem A la această probă în România. Nu vreau să risc, cu baremul A mergi 100%, de aceea tragem tare pentru el”, a spus înotătorul de 20 de ani din Reșița, legitimat la Olimpia București. A mai avut o șansă în ultima seară, în proba de ștafetă, când a fost susținut puternic din tribună de mici înotători de la clubul unde se antrenează, Bucharest Sport Club, dar n-a mai reușit să coboare sub 54 secunde. Mai are șanse până la închiderea perioadei de calificare, în iunie. „Mai există niște competiții până la Jocurile Olimpice și sper să mai avem cel puțin alți doi sportivi calificați”, spune Camelia Potec.

Un concurs național e locul care-ți arată poate cel mai bine cât de greu se ajunge în vârful unui sport, și cum acest vârf poate însemna lucruri diferite pentru fiecare; îți arată cât de mult se muncește pentru fiecare secundă câștigată, cât de important e fiecare mic progres, cât de mari sunt visele și ambițiile tuturor, câtă bucurie aduc progresele și cum dor nereușitele. E locul unde se câștigă sau se pierde din motivație, se întărește sau se clatină din încredere, unde se evaluează planurile. Și e locul de unde cu toții se întorc la antrenamente, indiferent de rezultate.

Foto: Federația Română de Natație

*

Acest articol este susținut de Raiffeisen Bank România, bancă universală de top, care activează pe piața bancară din România de peste 25 de ani, deservind peste 2,2 milioane de clienți. 

Raiffeisen Bank susține nu doar mediul economic din România, oferind produse și servicii financiare dezvoltate pentru a acoperi nevoile clienților, ci și comunitatea, propunându-și să fie o sursă de informare și inspirație pentru o viață sănătoasă și echilibrată. Prin susținerea a 5 piloni de dezvoltare: educație, ecologie urbană, sport ca stil de viață sănătos, inovație și nu în ultimul rând, artă și cultură, Raiffeisen Bank susține performanța și este alături de valorile României.