Rămânem cu lupta: CSM București pierde prima întâlnire cu Metz, va căuta răspunsurile în retur. Dar franțuzoaicele știu handbal

Lead.ro 5 aprilie 2019
Fast
Împarte cu alții acest articol

Cu Jelena Grubisic și Jovanka Radicevic în ziua lor mare, cu un public grozav și cu o ambiție pe care rareori a reușit să o arate sezonul ăsta, CSM s-a luptat din răsputeri, a ținut aproape de Metz până pe final, dar a pierdut primul duel din sferturile de finală ale Ligii Campionilor: acest 31-26 lasă loc de (ceva) speranță, dar echipa din Franța a făcut un pas important către FINAL4. Ar fi pentru prima dată când o echipă din Franța ar ajunge la Budapesta.

*

Pentru CSM București, sfertul ăsta de finală cu Metz n-a picat prea bine. De fapt, parcă tot sezonul a căzut prost, de vreme ce accidentările serioase ale lui Neagu și Kurtovic au venit în iarnă, exact când prima jumătate a anului urma să fie trecută sub sloganul „atât s-a putut până aici, dar să vedeți de-acum încolo!”. Cu multe jucătoare noi, cu un sistem proaspăt și cu un antrenor, Dragan Djukic, aflat la prima experiență cu o echipă feminină, CSM ar fi avut probabil un sezon complicat chiar și fără importantele ei absențe. Așa însă, fără fire power la linia de nouă metri, cu Lekic, Mehmedovic sau Cvijic – și nu doar ele – chinuite de diverse dureri, lucrurile au mers chiar și mai greu în a doua parte a sezonului.

Două victorii, trei înfrângeri și un egal într-o grupă principală care se anunța simplă au așezat-o pe CSM în calea adversarei de anul trecut, Metz, pentru care sezonul ăsta a mers strună. Cu șapte-opt jucătoare care-au contribuit, într-o măsură sau alta, la succesul recent al naționalei Franței – care deține azi titlul mondial și european -, Metz a arătat excelent în grupa principală, unde a bătut-o de două ori, și încă foarte clar, pe Rostov Don, cealaltă echipă care spera la o calificare de pe locul unu.

Și chiar dacă Metz a pierdut zilele trecute cu Brest, în campionatul Franței (pe care probabil îl va câștiga oricum), nimeni nu a avut dubii: acesta avea să fie cel mai complicat sfert de finală la care CSM s-a uitat în scurta ei istorie europeană. Și așa a și fost.

Meciul

Mutate în Sala Dinamo, unde publicul se poate face auzit mai bine decât în Polivalentă, cu Lekic refăcută (măcar parțial) la timp pentru a coordona, încă de la început, un atac fără principalele aruncătoare de la distanță, dar și fără puternica Cvijic, CSM a început greu. Mai sprintene și foarte hotărâte, franțuzoaicele lui Metz au pornit de parcă alergau la vale, s-au repezit la 4-0 și l-au obligat pe Djukic la primul timeout. Sârbul a cerut mai mult calm, mai multă răbdare pe atac, dar tot Metz a marcat, pe a doua ei contră, înainte ca CSM să apară și ea pe tabelă, în minutul șapte: 5-1 și apoi 6-1 pentru campioana Franței. 

Aici, gălăgia din Sala Dinamo s-a mai potolit. Mulți se așteptau ca Metz să fie mai puternică, dar startul ăsta a lovit puțin în moralul tribunei. Și putea fi chiar mai rău, dacă Metz n-ar fi risipit o perioadă de superioritate, după eliminările succesive ale lui Manea și Radicevic. De fapt, tocmai în inferioritate a revenit CSM, ajutată și de intervențiile bune ale Jelenei Grubisic. De la 1-6, Radicevic, Lazovic și Mehmedovic, intrată bine în circulație, au făcut 5-6, înainte ca Paula Ungureanu să apere o lovitură de la șapte metri și să prelungească și mai mult seceta din atacul advers: au fost șapte minute grozave, încheiate cu un 5-0 (și 6-6 pe tabelă) pentru CSM și primul timp de gândire pentru adversare.

Ce or fi auzit ele în nebunia din jur? Greu de spus, dar golul a venit la atacul următor. Și a fost un gol important, care le-a mai scos din încurcătură. Adversarele n-au mai avut dezinvoltura din start, dar au reușit să rămână la conducere într-un moment în care Grubisic a fost foarte aproape să închidă poarta cu totul.

Așa, trecută cu bine prin furtuna asta de la jumătatea reprizei, Metz și-a regăsit, pas cu pas, ideile – multe pătrunderi între intermediari și extreme, mai ales pe dreapta -, s-a dus la trei goluri, mai întâi la 12-9, și a reușit să-și mențină avansul până la pauză: 14-11.

Până aici, CSM a făcut foarte bine să taie elanul pe care Metz l-a arătat în primele minute. Iar combinațiile pe extrema lui Radicevic, care a marcat șase goluri în prima parte (și 10 la final), au fost și ele foarte bune. În rest, doar Grubisic a excelat – probabil cea mai bună jucătoare a primei reprize.

Dincolo, Metz și-a arătat încă o dată omogenitatea: multe trasee bine bătătorite, combinații simple și în viteză, cu multe soluții de la distanță, și din centru, dar și de pe interi, unde mai ales germanca Smits a găsit câteva aruncări năprasnice. Spus altfel, jocul lui Metz a semănat destul de mult cu handbalul pe care Franța l-a arătat în ultimii ani. Apărarea lui Emmanuel Mayonnade nu e încă la fel de tare (nici la fel de agresivă sau avansată) ca cea a lui Krumbholz, dar sistemul e asemănător.

Și asta s-a văzut la fel de bine în startul reprizei a doua, când Metz a găsit patru goluri fără răspuns (19-13), înainte ca jocul să reintre într-o perioadă mai echilibrată, în care Lekic (care urma să termine meciul cu nouă goluri) și-a intrat mai bine în rol: câteva aruncări de pe picioare, alte câteva angajări pe pivot și, în general, mai multă viteză pentru atacurile lui CSM, care a reușit să revină, în puternicele scandări ale tribunei, la trei goluri distanță.

Dincolo, Metz a răspuns prin Houette, Edwige sau Niombla, fosta jucătoare a CSM-ului, doar una dintre gurile de tun pe care Metz și-a sprijinit ideile ofensive. Idei înțelese însă de aceeași Grubisic, ale cărei intervenții au ajutat-o pe CSM să se apropie la 21-23, înainte ca Mayonnade să ceară din nou timeout.

S-a mers cap la cap până spre sfârșit, cu Metz alergând puternic înainte, cu CSM venind la fel de tare din urmă: când trei goluri, când două și chiar câteva șanse pentru 25-26 și 26-27, înainte ca Metz să scape cumva și să se distanțeze din nou la trei lungimi.

Cu trei minute înaintea finalului, când Djukic apucase deja cartonașul de timeout, Metz s-a desprins (decisiv) la patru goluri, 30-26. Aceeași excelentă Kanor, de la distanță, a marcat golul care a hotărât și scorul meciului tur.

S-a terminat 31-26 pentru Metz, iar CSM are o sarcină foarte complicată în returul din Franța, pe 13 aprilie.

Până acum, în scurta ei istorie, CSM București a reușit să se califice de fiecare dată în FINAL4-ul de la Budapesta. În 2016, când a trecut în sferturi de Rostov, a mers până la capăt, cu o finală câștigată dramatic, după prelungiri și după aruncările de la șapte metri, contra lui Gyor.

**

În celelalte trei sferturi de finală, Gyor nu va avea griji cu Odense, Rostov, echipa lui Ambros Martin, va avea ceva de furcă cu Ferencvaros, iar Buducnost și Kristiansand, ambele destul de imprevizibile, pornesc dintr-o poziție de echilibru.

 

© FOTO Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories