Real Madrid nu strălucește, dar bate pe Valencia și se apropie de vârful La Liga

Danny Coposescu 2 decembrie 2018
Fast
Împarte cu alții acest articol

Declarațiile dinaintea meciului dintre Real Madrid și Valencia sunt revelatoare. Marcelino a vorbit despre adevăratul potențial al unei adversare „inconstante‟; Santiago Solari a lăudat „organizarea și disciplina tactică‟ a oaspeților. Dacă n-ai cunoaște numele echipelor în cauză, ai zice că se întâlnesc două echipe relativ modeste.

Asta spune și clasamentul. Gazdele au început seara pe locul șapte, cu Valencia la trei puncte în urmă, pe 13. Pe alocuri, așa a arătat și desfășurarea unei partide câștigate de Real mai degrabă pe greșelile adversarei.

Real Madrid 2-0 Valencia

Prin greșeli, să nu se înțeleagă doar autogolul lui Daniel Wass, la nici 10 minute după primul fluier. E drept că nu există autosabotare mai devastatoare decât o lovitură de cap trimisă în vinclul propriei porți, înainte să-și transpire cineva tricoul. Dar rezultatul se datorează în egală măsură bolii cronice de care suferă jucătorii lui Marcelino în careul opus.

Statisticile arată că Valencia a ochit ținta cu doar două șuturi. Unul dintre ele a venit dintr-o poziție pentru care un atacant ca Michy Batshuayi se roagă în fiecare seară, înainte să adoarmă. Scăpat singur cu compatriotul său Courtois, belgianul a făcut același lucru care amenință să ruineze un sezon promițător pentru echipa sa: a ratat. Portarul madrilenilor a reacționat admirabil, e adevărat, dar o finalizare competentă nu i-ar fi dat nicio șansă.

Pentru Real, mai îngrijorător a fost ce s-a întâmplat în ora de joc care-a trecut între deschiderea scorului și ocazia lui Batshuayi: mai nimic. Și când Bernabeu n-are parte de spectacol, Bernabeu caută repejor un țap ispășitor. Ghinionul lui Gareth Bale este că e o țintă ușoară – favoritul lui Florentino Perez, presupusul moștenitor al lui Ronaldo.

E o poziție neplăcută, la care galezul și-a adus propria contribuție. Riscul că nu va satisface așteptările în rolul principal a crescut imediat ce s-a hotărât să amenințe cu plecarea pe gazonul de la Kiev, la nici cinci minute după triumful din finala Champions League. Fluierăturile stridente ale unui întreg stadion în momentul schimbării sale nu sunt noi, dar contextul duce presiunea la cu totul alt nivel.

În final, spațiul lăsat liber de Valencia, care a abandonat lăudata disciplină tactică în căutarea egalării, a mai înviorat atmosfera. Iar când Lucas Vazquez a reușit să finalizeze una dintre numeroasele contre ale Realului, peluza sud a izbucnit în extaz. În ediția asta bizară de La Liga, succesul a fost de-ajuns pentru a scurta distanța față de liderul Sevilla la doar trei puncte. Speranța rămâne vie cât timp inconstanța menționată de Marcelino e o caracteristică valabilă la toate casele mari ale campionatului spaniol. 

 

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories