Real și Bayern respiră, Man City are o parte vulnerabilă, United are o singură calitate. Și se strecoară în primăvara Champions League

Danny Coposescu 28 noiembrie 2018
Fast
Împarte cu alții acest articol

E dificil să fii Man Utd zilele astea. În ciuda tuturor bogățiilor, a sponsorilor și a parteneriatelor cu tot felul de branduri din piețe emergente, apatia din jurul echipei începe să aibă consecințe vizibile. Scaunele goale de la meciul cu Young Boys nu dau bine pentru o instituție la fel de preocupată de aparențe ca profilul de Instagram al lui Paul Pogba. Adversarul de marți aseară n-a fost tocmai prestigios, dar asta nu schimbă faptul că s-a jucat cu calificarea pe masă. La fel cum nici victoria chinuită – 1-0, târziu în prelungiri – și obiectivul îndeplinit nu schimbă impresia gri pe care-o lasă United sub Jose Mourinho.

Intrasem deja în prelungiri când literalmente toți experții – majoritatea foști jucători – își ascuțeau cuțitele. La BBC, Chris Sutton insista, ca de obicei, asupra lipsei totale de energie din partea lui United. Pe bună dreptate, de vreme ce elvețienii plimbau liniștiți mingea în jumătatea opusă, în așteptarea fluierului care să confirme faima unui egal pe Old Trafford. Pe BT Sport, Gary Lineker și Paul Scholes se concentrau pe reacția exasperată a lui Mourinho la încă o ratare a lui Marcus Rashford. Portughezul avea deja nervii întinși la limită, după o primă repriză în care fusese irosită șansă după șansă.

Dar orice gest de frustrare pe care și-l permite e integrat automat într-o narațiune construită de el însuși. Tensiunea aproape toxică din jurul clubului e alimentată de fiecare dată când conferințele de presă devin dojeniri personalizate, cum s-a întâmplat din nou zilele astea. E tot mai greu de înțeles ce vrea să îndeplinească un antrenor prin declarații publice care pun sub semnul întrebării „mentalitatea și maturitatea‟ jucătorilor săi de bază. Orice ar fi, tactica nu funcționează grozav.

Pe teren, United se sufocă sub povara asta, la care se mai adaugă și anxietatea evidentă pe care-o resimte acasă. După ce Young Boys a ajuns la un singur deget (de-al lui De Gea) distanță de a deschide scorul, i s-a tăiat și puținul chef arătat la început. Așa că tribunele s-au mai golit ceva înainte ca îngerul păzitor al lui Mourinho să-l salveze din nou.

Pe Maroune Fellaini îl poți recunoaște ușor și fără frizura obișnuită, de care s-a descotorosit neașteptat. Trebuie doar să-ți îndrepți privirea spre careu, în ultimele minute ale unei partide care nu merge conform planului A. E mereu acolo, cu membrele sale lungi care se încolăcesc în jurul fundașilor ca niște tentacule. Iar adesea, reușește cumva să controleze mingea cu câte-o parte neconvențională a corpului – umărul, genunchiul sau chiar un braț furtiv. El, singurul fotbalist care prosperă cu adevărat sub regimul ăsta disfuncțional, i-a asigurat un loc în optimi lui United.

Că rezultatele pozitive nu sunt decât o supapă de eliberare a presiunii, se cunoaște din „bucuria‟ lui Mourinho. E multă frustrare în aer și întrebarea e dacă poți construi ceva bun aproape exclusiv din sentimente negative. Interviul de la final n-a fost lipsit de săgeți trase în stânga și în dreapta, dar unul dintre argumente e dificil de contrat: „Pentru cei cărora le plac statisticile, am condus de 14 ori echipe în Champions League și de 14 ori le-am calificat dincolo de grupe.‟

Juventus rămâne pe primul loc și merge și ea mai departe, după un succes adus de Mario Mandzukic împotriva Valenciei. Pasa a venit de la Ronaldo.

Același lucru e valabil și pentru Man City, deși Lyon i-a făcut din nou viața grea într-o remiză antrenantă, 2-2. Campioana Angliei nu s-a prezentat în Franța la fel de nepregătită ca acum două luni, în acea înfrângere șoc de pe Etihad. Însă tot băieții lui Bruno Genesio au marcat primii, prin excelentul Maxwel Cornett. Ivorianul a mai lovit o dată, după egalarea lui Laporte, dar ultimul cuvânt i-a aparținut lui Aguero.

Deocamdată nu e clar cine o însoțește pe City, de vreme ce Hoffenheim și-a respectat reputația și a mai înscenat o nebunie pe Rhein-Neckar-Arena. Înfrângerea 2-3 contra lui Șahtior Donețk a fost un rezumat perfect al experienței nemților în Champions League: o apărare sinucigașă, care a încasat două goluri în primul sfert de oră, o revenire amețitoare până la pauză, o eliminare tembelă (Adam Szalai, pentru cumul de galbene în două minute) și un knockout devastator suferit în prelungiri. E mare păcat că a mai rămas o singură etapă în care putem vedea idealismul excentric al lui Julian Nagelsmann la nivelul ăsta.

Alte două bilete sunt rezervate pentru Bayern și Ajax. Pentru cea din urmă, victoria cu 2-0 de la Atena, mulțumită lui Dusan Tadic, reprezintă sfârșitul unui exil lung și dureros. Cvadrupla campioană europeană n-a mai trecut de grupe din 2006, așa că mai adăugăm ceva la lista renașterii fotbalului olandez.

La München, lucrurile sunt ceva mai complicate. Pe de-o parte, jocul arătat în demontarea Benficăi cu 5-1 a fost mai impresionant decât orice s-a văzut de la supercupa Germaniei încoace. Viitorul pe termen scurt al lui Niko Kovac depinde de garda veche: Robben și Ribery au fost în centrul atenției, ca în vremurile bune, alături de Lewandowski. Trebuie menționat și că Bayern e o adevărată mașinărie la fazele fixe, din care și-a marcat aproape o treime din toate golurile sezonul ăsta. Însă problema e că am mai văzut filmul ăsta. Bavarezii slăbesc menghina la fiecare două săptămâni, cu câte-un rezultat pozitiv, dar nu pot scăpa din strânsoare. Până de curând, nici măcar succesul pe plan domestic nu era de ajuns pentru a satisface exigențele pe Säbenerstraße. Cu atât mai puțin simpla calificare dintr-o grupă relativ comodă. Și unde mai pui că Bayern n-are voie să piardă la Amsterdam, în ultima etapă, dacă vrea să câștige această grupă.

Cam aceeași poveste e și la Real Madrid. E drept că Santiago Solari n-are nimic de pierdut. Bătaia cruntă primită la Eibar nu-i afectează statutul. La urma urmei, a fost instalat ca măsură de urgență, dar victorii ca cea împotriva Romei îi vor crește în continuare cota și șansele de rămâne la cârmă dincolo de vara viitoare. Ajutați de ratarea monumentală a lui Cengiz Ünder, pe finalul primei reprize, madrilenii au rezolvat partida în a doua repriză, prin Vazquez și Bale. Ambele echipe merg în optimi, pentru că CSKA Moscova a fost învinsă acasă de Viktoria Plzen cu 2-1.

 

 

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories