Stade de France își primește cu mare pompă eroii, petrecerea continuă cu victoria împotriva Olandei, un proiect aflat în plină reconstrucție

Danny Coposescu 10 septembrie 2018
Fast

Noul Lead se poziționează mai clar în ochii publicului ca o publicație digitală concentrată pe sport, pe poveștile și personajele lui autentice. Folosim sportul pentru a transmite valori și idei prețuite de publicul nostru țintă și pentru a-l inspira.

Împarte cu alții acest articol

O nouă zi, un nou derbi în Liga Națiunilor. Măcar dintr-un instinct istoric, nu poți descrie altfel un joc competitiv între Franța și Olanda. În realitate însă, lucrurile stau altfel. Una dintre ele a sărbătorit alături de fani titlul mondial câștigat în vară, cealaltă n-a mai respirat aer de turneu final de ani buni. Cele două rivale se învârt astăzi în cercurile diferite – ceea ce s-a văzut pe teren, chiar dacă nu și în scor.

Franța 2-1 Olanda

Orice echipă, indiferent de valoare, s-ar fi simțit probabil puțin intimidată pe Stade de France duminică seară. Să întâlnești campioana mondială la ea acasă e oricum o provocare, dar s-o faci la primul ei meci oficial acasă după triumful de la Moscova adaugă un bonus de dificultate. Atmosfera de sărbătoare a început înainte de intonarea imnurilor – există vreo compoziție care să-ți dea fiori ca La Marseillaise? – și volumul n-a făcut decât să crească pe parcursul jocului. Dacă relația dintre francezi și fotbal a fost mereu ambiguă, atunci cu siguranță trecem printr-o perioadă de apropiere.

Astea nu-s condițiile ideale pentru o națională care încearcă, pas cu pas, să-și redescopere gloria pierdută. Ronald Koeman e al cincilea selecționer (în ultimii patru ani) care încearcă să apese cu succes butonul de reset. Primul 11 trimis pe gazon contra Franței vorbește de la sine despre cât de multă muncă trebuie depusă în Olanda, la toate nivelurile. În afară de singurii doi jucători cu adevărat de top, Van Dijk și Wijnaldum, doar Frankie de Jong de la Ajax e un fotbalist promițător pentru viitor.

Hăul care s-a căscat între cele două formații s-a văzut și în desfășurarea acțiunii. Olandezilor le-a luat cel puțin jumătate de repriză să lege mai mult de două pase în jumătatea adversă, și asta numai după ce Mbappe deschisese deja scorul. Replica oaspeților s-a rezumat la combinații plictisite de-a latul gazonului, în timp ce oamenii lui Deschamps i-au pus pe fugă cum și când au vrut. Acuzat atâta vreme că habar n-are ce să facă din bogățiile pe care le are la dispoziție, antrenorul francez n-a părut niciodată mai confortabil în rolul ăsta. E a patra partidă consecutivă în care formula de start e identică (cu excepția portarului), o constanță de neconceput până de curând.

Singurul minus în dreptul Franței e că a fost superficială în atac. Ocaziile au venit și au trecut, stricate ba de o ultimă pasă nefericită, ba de o finalizare deficitară. Faptul că Olanda pur și simplu nu dădea semne că ar fi capabilă să-l amenințe pe Areola a răspândit relaxare între tricourile albastre. Ryan Babel a schimbat treaba asta cu un gol din primul șut pe poartă al echipei sale, în minutul 67. Babel nu mai marcase pentru țara lui din 2005!

Aici, pentru un scurt moment, campionii s-au clătinat. Doar că cineva a schimbat imediat viteza, Mendy l-a servit pe Giroud, al cărui voleu splendid l-a urcat peste Zidane pe lista celor mai buni marcatori pentru „Les Blues‟.

Într-un fel, s-a făcut prompt dreptate. Orice altceva decât o victorie franceză nu s-ar fi pupat cu diferența vastă în abordări și calitate. E drept și că olandezii au făcut pași în direcția potrivită, dacă ții cont de felul în care erau călcați în picioare la ultimă vizită, acel 0-4 de acum un an. Dar Koeman și întreaga sa federație sunt încă departe de a justifica din nou titulatura de derbi pe care-o avea confruntarea asta.

Iată și restul rezultatelor de duminică:

*

Luni seară, de la 21.45, România își joacă al doilea meci din Liga Națiunilor: deplasarea în Serbia, favorita acestei grupe, va fi un test grozav.

 

Happening now